Centrul spitalicesc universitar
[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=Oo3rClRl0ek[/youtube]
TRANSCRIERE:
Am meditat foarte mult la faptul că apar disfuncţionalităţi în funtionarea sistemului spitalicesc în centrele universitare şi am ajuns la concluzia că de fapt există o deficienţă de organizare şi o lipsă de autoritate.
Deficienţă de organizare - deoarece în centrele universitare spitalele clinice au atâţia şefi încât nimeni nu mai ştie cum să le coordoneze: managerul este numit de Ministerul Sănătăţii, şeful de clinică este numit de către senatul universităţii, angajările se fac cu acordul Autorităţii de Sănătate Publică şi ca întotdeauna acolo unde există mai multe moaşe copilul rămâne cu buricul netăiat.
Încât am ajuns la concluzia că, pentru a funcţiona eficient şi pentru a fi centre de performanţă, trebuie să organizăm, aşa cum se organizează în America sau în Franţa sau în Germania un sistem spitalicesc universitar în care spitalele să fie administrate de către o singură entitate şi anume universitatea, în care spitalele să fie sub aceeaşi umbrelă în aşa fel încât între spitale să existe colaborare, în aşa fel încât aparatura să fie utilizată eficient.
De aceea voi face propunerea ca la Iaşi să existe un centru spitalicesc universitar cu un management eficient, în aşa fel încât să crească calitatea serviciilor de sănătate dar în acelaşi timp calitatea învăţământului şi performanţa ştiinţifică.
TRANSCRIERE:
Am meditat foarte mult la faptul că apar disfuncţionalităţi în funtionarea sistemului spitalicesc în centrele universitare şi am ajuns la concluzia că de fapt există o deficienţă de organizare şi o lipsă de autoritate.
Deficienţă de organizare - deoarece în centrele universitare spitalele clinice au atâţia şefi încât nimeni nu mai ştie cum să le coordoneze: managerul este numit de Ministerul Sănătăţii, şeful de clinică este numit de către senatul universităţii, angajările se fac cu acordul Autorităţii de Sănătate Publică şi ca întotdeauna acolo unde există mai multe moaşe copilul rămâne cu buricul netăiat.
Încât am ajuns la concluzia că, pentru a funcţiona eficient şi pentru a fi centre de performanţă, trebuie să organizăm, aşa cum se organizează în America sau în Franţa sau în Germania un sistem spitalicesc universitar în care spitalele să fie administrate de către o singură entitate şi anume universitatea, în care spitalele să fie sub aceeaşi umbrelă în aşa fel încât între spitale să existe colaborare, în aşa fel încât aparatura să fie utilizată eficient.
De aceea voi face propunerea ca la Iaşi să existe un centru spitalicesc universitar cu un management eficient, în aşa fel încât să crească calitatea serviciilor de sănătate dar în acelaşi timp calitatea învăţământului şi performanţa ştiinţifică.
2 May 2008 la 4:01 PM
Mi se pare o idee forate buna ca spitalele universitare sa fie sub conducarea UMF pentru ca atat timp cat in aceste institutii se desfasoara activitati didactice ele ar trebui verificate si conduse de catre Senatul UMF. Iar tuturor cadrelor didactice ar trebui sa li se asigure integrarea doar in aceste unitati cu scopul de a reliza asistenta medicala inalt calificata.
3 May 2008 la 7:12 PM
Sistemul de asigurare a asistentei medicale in Iasi e mult prea fragmentat si sincopele sunt inevitabile. Multe din spitale sunt in cladiri vechi, carpite prin tot soiul de consolidari, renovate pe unde s-a putut, cu circuite functionale deficitare si improvizate si cred ca lista de nereguli ramane deschisa.
Cu atatea autoritati pe cap, este o adevarata performanta sa-i multumesti pe toti. Dar de fapt, cel care ar trebui sa fie multumit eate PACIENTUL, nu niste indicatori care de multe ori nu sunt decat elemente de statisticasi atat.
Calitatea actului medical ar trebui sa fie preocuparea principala managementului. Teoretic ar trebui sa existe un board de conducere care sa implice in toate aspectele legate de organizarea unui spital. Nu un om, ci o echipa.
U.M.F.-ul, ca principal “furnizor” al resurselor umane si de ce nu chiar financiare pt. anumite clinici, ar trebui sa aiba un rol cheie, dar decizia si responsabilitatea ar trebui sa fie comuna. Aici intervin orgoliile si interesele personale, de clan, de “bisericuta” etc. E timpul de “desteptare”. Incet, incet vor apare si clinici care nu vor fi “teaching”. Nu toti vor sa-si asume bataia de cap a instruirii studentlor si rezidentilor. Si chiar daca va fi mai greu cu preturile si finantarea, tot vor avea clienti. Unii pacienti vor prefera sa aiba conditii de cazare civilizate (nu doi intr-un pat), cu instalatii sanitare viabile , apa calda permanenta, menu la mancare variat, si mai ales cu un personal care se comporta politicos si accepta bani pt. servicii de tip schimbarea lenjeriei etc. Nu vorbesc de actul medical in sine, caci se intelege ca profesional vor trebui sa fie “the best”.
Si sa nu uit aspectul “privacy”. Sunt pacienti care nu accepta sa fie obiect de studiu iar laltele apartin asa numitului “high life”.
Deja au inceput sa apara asemenea “mugurasi” prin unele spitale, dar desigur cu o floare nu se face primavara.
Desfiintarea unor clinici ar fi o revolutie. De fapt desfiintarea ar fi pe hartie, caci ar fi o fuziune. Dar a cadea capete, inseamna sa starnesti monstrul ascuns al orgoliilor.
Si se uita ca in lumea de dincolo, zau ca nu conteaza rangul tau de aici.
4 May 2008 la 6:38 PM
mai intai aduce-ti umf la nivelul universitatilor din america… germania… franta… si apoi gavariti altfel sunt doar vise onirice, stupizenie, prostie… oare de ce se intampla asta?
4 May 2008 la 6:46 PM
revin… umf falim-enta-er si spitale falimentare…. deci e nevoie de management unic facut de persoane ce nu au nici o idee despre cum se administreaza un aprozar daraminte un ditamai unitatea…. baiiiiii treziti-va dracului odata, strig eu si altii ca mine in desert, TREZITI-VA!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
6 May 2008 la 1:22 PM
Domnule profesor,
Am citit despre intenţia dvs. de a promova proiectul Centrului Spitalicesc Universitar. Consider că ideea este cel puţin bună. Mi-am permis să fac câteva comentarii legate de avantajele şi dezavantajele acestui proiect, pe blog-ul meu. Aş fi foarte onorat dacă le-aţi consulta şi mi-aţi comunica părerea dvs. Vă mulţumesc.
Cu stimă,
Iulian Şerban.
7 May 2008 la 1:40 AM
Stimate domnule profesor,
Nu credeti ca este totusi mult prea mult pentru un om, sa fie si sef de disciplina / catedra (presupune sa sustina cursuri, lucrari practice, sa participe la sedinte senat, catedra, sa aiba activitate de cercetare, sa aiba activitate publicistica, sa participe la simpozioane) sa fie si sef de sectie (care presupune coordonarea activitatii personalului, aprovizionare, grafic garzi, etc etc etc), sa fie si clinician (sau sa si faca treaba in laborator), sa aiba pacienti, eventual sa faca garzi si contravizite dar sa si fie prezent peste tot? Bajca sa aiba si cabinet privat? Pai unde ne indreptam, spre omul multilateral dezvoltat, iarasi e unul bun pentru tot? iar avem cei mai iubiti fii ai poporului in frunte?
Dumneavoastra stiti ca in america statul e stat si privatul e privat? adunati orele de munca ale unui asemean “titan” si vedeti de fapt ce se intampla. Profesor fiind trebuie sa coordoneze lucrari de licenta, teze de doctorat (ca de aia e profesor universitar) sa mearag la congrese, sa mearga la cursuri, sa organizeze cursuri, etc etc. sa pregateasca rezidenti. sa mai adaug? Mai au si viata personala… (marea parte a timpului de altfel…)
Lasati universitatea cu pregatirea studentilor si rezidentilor, cu publicatiile, cu cercetarea (obligatorie de acum in invatamantul superior), cu cursurile postuniversitare si scolile de vara, cu congresele si simpozioanele. Si lasati ca sectiile sa fie conduse de manageri adevarati, care sa gospodareasca cum se cuvine banul sa stie ce e nevoie pe sectie, sa si indrume si supervizeze personalul. Nu zice nimeni, personalul universitar sa lucreze pe sectii dar lasati ca seful de sectie sa si faca treaba bine.
Am avut unul care se pricepea la toate si am vazut ce sa intamplat.
Iar se va centraliza – si acum si cu ideea de a sa plati salariu diferentiat in functie de “perfomantele” stabilite de manager? ce o sa fie un profesor universitar? Un om cu prea multa putere discretionara. cream monstrii. asta sa nu incepem comentariile asupra promovarii multor cadre didactice, care peste noapte au devenit conferentiari si profesori fara a avea calitatile necesare.
Cu tot respectul pentru Dvs, mai reflectai un pic inainte sa propuneti asa ceva.
Cu stima,
Roxie
15 May 2008 la 4:47 PM
Draga Iulian, scuze pentru intarziere. Consider ca dintre toate comentariile primite, al tau este cel care merita cea mai mare atentie, deoarece pentru fiecare afirmatie aduci argumente. Am sa ma refer doar la dezavantajele pomenite de tine.
1. Centrul spitalicesc nu devine o institutie privata, el ramane o institutie publica. In plus, proprietatea
poate sa ramana a comunitatii locale fiind transferata doar administrarea. Consiliul de administratie care il va gestiona va avea in componenta reprezentantii comunitatii locale si ai societatii civile, nu numai reprezentanti ai UMF. Managerul va fi numit printr-un concurs organizat de Consiliu de Administratie in baza unui regulament aprobat de Senatul UMF. Cred si sper ca un asemenea concurs va fi mult mai obiectiv decat cel organizat de CNAS, MSP sau alte oficii ale functionarilor publici care, fiind intens politizate, au decredibilizat institutia concursului. Tu, care ai trecut recent printr-o experienta in care desi ai fost cel mai bun ai fost respins, cred ca o sa-mi dai dreptate.
2. Fiind institutii publice care au obligatia de a asigura asistenta medicala, un astfel de centru (asa cum functioneaza in toata lumea civilizata) nu va fi exclus de la investitiile MSP, dar in plus el va putea beneficia de finantare de la Ministerul Educatiei si de la UMF precum si contracte de cercetare, donatii si contributii private. In acest mod ele vor deveni adevarate centre de excelenta care vor stabili standarde ridicate de calitate pentru asistenta medicala.
3. In centrele spitalicesti universitare parteneriatul public-privat poate fi implementat mult mai usor si se inlatura barierele birocratice in ceea ce priveste managementul.
Astept in continuare opiniile tale.
15 May 2008 la 5:48 PM
deja dialogati doar cu cei ce pot sa “inteleaga” framantarile, chinurile… dvs…. cam repede
15 May 2008 la 11:11 PM
Initiativa Domnului Profesor este de bun augur pentru sistemul sanitar (daca va fi implementata). La fel, argumentele dr. Iulian Serban, chiar pro-contra, sunt binevenite, deoarece mai deschid putin ochii.
Ceea ce propune Domnul Profesor reprezinta o noutate pentru Romania, dar in alte tari functioneaza de mult timp. In Franta, aproape fiecare regiune are un C.H.R.U (Centre Hospitalier Regional Universitaire) (ex. Lille, Lyon, etc.). Aceste centre inglobeaza tot ce inseamna serviciu spitalicesc universitar in regiunea respectiva. Mangementul este unitar, serviciile sunt oferite in mod complex de catre componentele CHRU, pacientul nu este externat pentru a fi re-internat la alt serviciu, ci doar transferat, sectiile ofera servicii medicale specializate oricarui pacient, indiferent de clinica sau serviciul/spitalul unde este internat la momentul respectiv, etc. Totul este facut in cadrul CHRU, la fel deconturile. Spitalele au manageri care se ocupa cu partea administrativa, clinicile sunt conduse de sefii de clinica (serviciu), iar coordonarea generala – un Consiliu de Administratie. IN CHRU se face activitate medicala de mare performanta, activitate didactica – studenti externi, interni, doctoranzi – si stiintifica.
Ca si concluzie personala, initiativa Domnului Rector este excelenta si se bazeaza pe realitati verificate de zeci de ani intr-o tara cunoscuta ca avind unul din cele mai bune sisteme medico-sanitare din Europa.
16 May 2008 la 10:53 AM
Domnule profesor,
Consider că locul acestui proiect trebuie bine stabilit,astfel încât am postat câteva idei referitoare la acest aspect pe blog-ul meu. Cred că discuţiile despre acest proiect ar trebui să depăşească spaţiul virtual şi să se concretizeze în ceva mai vizibil şi concret. Cum ştiu că nu duceţi lipsă de idei, aştept cu interes pasul dvs. următor.
Cu stimă,
Iulian Şerban.
27 May 2008 la 4:15 PM
Intotdeauna cand se discuta proiectul lumea se raporteaza la trecut si prezent si nu la structura proiectului. Asa cum exista in recomandarile Consiliului Europei si a Comisiei Europene structura Centrului Spitalicesc Universitar este bine conturata si nu dupa principiul “aceeasi persoana ocupa toate functiile”. Daca va uitati pe site-urile celor doua institutii mai sus pomenite referitor la cresterea calitatii invatamantului medical si la cresterea eficentei sistemului de sanatate, veti veda acolo schema de organizare (care functioneaza in SUA de peste 60 de ani iar in Europa de peste 15 ani) si veti constata ca este flexibila si eficienta. Oricum, meditez la aceasta propunere (pentru ca traim in Romanaia) si incerc sa gasesc solutii in asa fel incat sa nu “omor” o idee buna. Aceasta este si ratiunea pentru care am postat pe blog acest mesaj si pentru care astept reactiile celor bine intentionati. Am si eu o intrebare la care va rog sa meditati: de ce majoritatea celor care se impotrivesc sunt sefii de clinica si managerii de spital?