Cine ii apara pe doctori?
Cel putin la nivel declarativ, pacientii romani (si implicit interesele lor) sunt protejati de tot felul de institutii: Ministerul Sanatatii, sistemul de asigurari de sanatate, autoritatile de sanatate publica si, nu in ultimul rand, comisia de disciplina a Colegiului Medicilor.
Relatia dintre medici si pacienti e biunivoca si atunci intrebarea fireasca ce se impune e: cine ii apara pe medici?
Sindicatele? Profesia medicala e o profesie liberala si greu sindicalizabila. Sindicatele care exista sunt nereprezentative pentru medici; ele sunt reprezentative doar pentru micul grup care detine sediul si stampila.
Politicienii? In nici un caz! Dintr-o perceptie gresita, politicienii considera ca daca ataca medicii vor fi in ton cu opinia publica si vor capta cat mai multe voturi. Spun perceptie gresita pentru ca toate sondajele de opinie arata ca increderea in doctori a populatiei este de cel putin cinci ori mai mare decat in politicieni.
Ministerul Sanatatii si/sau Casa Nationala de Asigurari de Sanatate? Nu. Pentru ca incearca sa-si acopere indecizia, incompetenta si populismul prin culpabilizarea medicilor in toate situatiile in care trebuie gasit un tap ispasitor.
Colegiul Medicilor? Ar putea. Dar decidentii au luat toate masurile legislative pentru ca drepturile acestuia sa fie limitate atunci cand dreptul la imagine si la climat profesional corect au fost incalcate. Legea 95/06, legea asa-zisei “reforme sanitare”, prevede in mod expres ca reprezentantul legal si legitim al medicilor – acest Colegiu al Medicilor” nu poate interveni si nu poate desfasura activitati de acest tip.
Companiile de asigurari – prin politele de malpraxis? Exclus! Modul in care este redactat contractul de asigurare pe care doctorii sunt obligati sa il semneze fara negocieri (fiind un contract standard, impus prin lege) face ca sa nu existe nici o situatie in care doctorul sa poata beneficia de acoperirea promisa. Este o cale sigura si fara riscuri de a se imbogati companiile de asigurari si de a pierde medicul, cu girul statului roman.
Si atunci ramane aceasta intrebare: cand drepturile lor sunt incalcate, cine ii apara pe medici?
Dupa opinia mea, doar pacientul e cel care poate interveni pentru a-l apara pe medicul corect. Redefinirea relatiei autentice medic-pacient, bazata pe respect reciproc si, de ce nu, pe sintonie afectiva, constituie singura modalitate de a proteja atat pe pacienti, cat si corpul medical.
Relatia dintre medici si pacienti e biunivoca si atunci intrebarea fireasca ce se impune e: cine ii apara pe medici?
Sindicatele? Profesia medicala e o profesie liberala si greu sindicalizabila. Sindicatele care exista sunt nereprezentative pentru medici; ele sunt reprezentative doar pentru micul grup care detine sediul si stampila.
Politicienii? In nici un caz! Dintr-o perceptie gresita, politicienii considera ca daca ataca medicii vor fi in ton cu opinia publica si vor capta cat mai multe voturi. Spun perceptie gresita pentru ca toate sondajele de opinie arata ca increderea in doctori a populatiei este de cel putin cinci ori mai mare decat in politicieni.
Ministerul Sanatatii si/sau Casa Nationala de Asigurari de Sanatate? Nu. Pentru ca incearca sa-si acopere indecizia, incompetenta si populismul prin culpabilizarea medicilor in toate situatiile in care trebuie gasit un tap ispasitor.
Colegiul Medicilor? Ar putea. Dar decidentii au luat toate masurile legislative pentru ca drepturile acestuia sa fie limitate atunci cand dreptul la imagine si la climat profesional corect au fost incalcate. Legea 95/06, legea asa-zisei “reforme sanitare”, prevede in mod expres ca reprezentantul legal si legitim al medicilor – acest Colegiu al Medicilor” nu poate interveni si nu poate desfasura activitati de acest tip.
Companiile de asigurari – prin politele de malpraxis? Exclus! Modul in care este redactat contractul de asigurare pe care doctorii sunt obligati sa il semneze fara negocieri (fiind un contract standard, impus prin lege) face ca sa nu existe nici o situatie in care doctorul sa poata beneficia de acoperirea promisa. Este o cale sigura si fara riscuri de a se imbogati companiile de asigurari si de a pierde medicul, cu girul statului roman.
Si atunci ramane aceasta intrebare: cand drepturile lor sunt incalcate, cine ii apara pe medici?
Dupa opinia mea, doar pacientul e cel care poate interveni pentru a-l apara pe medicul corect. Redefinirea relatiei autentice medic-pacient, bazata pe respect reciproc si, de ce nu, pe sintonie afectiva, constituie singura modalitate de a proteja atat pe pacienti, cat si corpul medical.
17 October 2007 la 11:23 AM
Buna ziua, domnule profesor
Aveti perfecta dreptate, “dreptatea” medicilor corecti nu este luata in considerare cam niciodata. Pe de alta parte institutia care ar trebui sa apere drepturile medicilor este inexistenta in Romania. Ar mai exista o varianta, nu stiu cat de viabila in acest sistem dezorganizat de la noi, consilierii juridici din cadrul spitalelor (varianta utilizata in Italia, insa acolo se numesc avocati). Aceasta varianta este utilizata la scara mica si la nivel de sfat si la noi, am utilizat-o si eu si cred ca ar functiona. Sau poate specializarea unei categorii din viitoarea clasa unificata a avocatilor? (unificarea profesiilor, respectiv consilieri juridici si avocati)
Acesta este un subiect pe care se poate discuta mult, am sa ma rezum aici, inainte de a va rapi prea mult timp.
Cu respect
Cristina Boros
17 October 2007 la 11:40 AM
Va felicit pentru blog. Sper ca si dumneavoastra, din interior, sa incercati sa salvati, prin ceea ce faceti zilnic, onoarea ordinului medical. Din pacate, in ultimele luni, m’am ciocnit numai de situatii de genul Moartea domnului Lazarescu: dezinteres, lipsa de profesionalism. Ieri am fost la inmormantarea unei bune prietene, moarta (ucisa?!) ca urmare a unei cezariene, la Maternitatea Giulesti. In ce secol traim? Moarte ca urmare a unei cezariene in secolul 21?!????
Si, ca sa inchei referindu’ma la “Cine ii apara pe medici”: Cine a aparat’o pe Natalia Ionescu (mama care a murit)?
17 October 2007 la 10:44 PM
Catalin, multumesc pentru aprecieri. Inteleg durerea la moartea unui prieten. Ca medic dar si ca om care de peste 30 de ani ma aflu in apropiere mortilor si a Mortii pot sa iti spun ca stim foarte putin despre Moarte. Exista o premisa falsa de la care se pleaca: exista boli si interventii chirurgicale usoare (si atunci daca apare o compicatie sau chiar moartea medicul este vinovat) si boli si interventii grele. Exista o adevarata conspiratie intre orgoliul medicilor (care nu vor sa recunoasca limitele profesiei), presa care fetisizeaza progresele in medicina (adesea dezinformata de interesele cercetatorilor) si opinia publica care confunda asteptarile sale cu realitatea. Adevarul este ca se poate muri din cea mai banala boala si la cea mai usoara interventie chirurgicala (chiar la o extractie dentara) char in conditiile unei asistente medicale corecte si competente. Nu suntem stapinii Mortii. Dar ceea ce este de condamnat este dezinteresul, lipsa de profesionalism, absenta spiritului de devotiune, de sacrificiu in interesul OMULUI bolnav. Acestea trebuiesc condamnate. Toleranta zero. Onoarea ordinului medical va fi refacuta atunci cind se va reface relatia autentica intre medic si pacient. La acest demers trebuie sa contribuie ambii parteneri.
18 October 2007 la 1:34 PM
Tot respectul, stimate domnule Astarastoae , si va multumesc foarte mult pentru raspuns si pentru intelegere. Stiti foarte bine: cand trece un cortegiu funerar pe strada treci indiferent. Cand un om apropiat iti moare, piere intreg universul. Sa stiti ca nu condamn intreaga breasla a medicilor din cel putin 2 motive: cand generalizezi (toti barbatii sunt niste porci, toate femeile…) te apropii de prostie. Iar eu incerc sa ma feresc. Vorba conului Paleologu: toti avem clipe de prostie, important e sa dureze cat mai putin. Iar al doilea: sotia mea e medic. Revoltata bineinteles de salarizare. E inadmisibil ca statul roman sa nu aiba grija de medicii natiunii: Profesorul (medicul spiritual) si Medicul (ce sa mai zic de reducerea orelor de sport din liceu? Oamenii astia pe ce lume traiesc?)…intr’o tara condusa numai de, nu’i asa?!, care mai de care profesori universitari. E revoltator!
Cu atat mai mult respectul meu pentru curajul dumneavoastra de a vorbi (sotia mea imi povesteste lucruri groaznice si criminale din Ministerul Sanatatii. Nimeni nu vorbeste! Fiecaruia ii e frica. Ati vazut si dumneavoastra mafia licitatiilor medicamentelor, actele disparute inainte de control, ne-raportari catre OMS – sa nu “dea” prost raportul de tara, desi OMS ne’ar ajuta cu medicamente etc etc….Trebuie taiat in carne vie!)
Cu stima inca o data!
18 October 2007 la 6:49 PM
Domnule doctor,
Eu va propun un alt titlu: Cine-i apara pe pacienti de medici? sau simplu: Cine-i apara pe pacienti? Si pentru a intelege la ce ma refer am sa las aici un link-uri privind decesul unei tinere (cazuri sunt destule), ce a urmat si de ce ne este multora dintre noi frica si greata cand trebuie sa intram intr-un spital romanesc. Astept un raspuns curajos la aceasta provocare.
18 October 2007 la 6:53 PM
Stimate domnule doctor
sunt uimit de curajul si expunerea dumneavostra. poate ca e si un pic de inconstienta. sa iei apararea unui clan profesional atit de blamat de popor si de putere in acelasi timp e cu adevarat mare curaj. caci oamenii sunt perversi si parsivi. in fata unui doctor – mai ales daca acesta este medicul sau – sunt respectuosi si politicosi si darnici. in spate, insa, devin rai si critici, birfitori si plini de reprosuri. pe de alta parte, doctorii au devenit rai si inraiti, se spune tot mai des despre ei ca nu se uita la pacient decit daca acesta a intins plicul sau daca este pe moarte. Iar statul, prin politicile sanitare, il expune pe doctor in fata publicului si il arata cu degetul ca pe cel mai vinovat de toata saracia din spitale.
in aceste conditii, a fi aparatorul doctorilor aratind public faptul ca nimeni nu ii apara pe doctori e cu adevarat un mare curaj. felicitari. cred ca toti colegii dv va iubesc pentru asta.
20 October 2007 la 11:43 AM
Multumesc pentru comentariu si imi cer scuze pentru intarzierea raspunsului. Nu este vorba despre inconstienta si nici macar de curaj in a lua atitudine. Daca ar fi fost acum 10-15 ani poate ca da. In momentul de fata insa beneficiez de o oarecare notorietate si pozitie si de aceea imi pot permite sa fiu sincer. Nu trebuie ca toata lumea sa te iubeasca, iar in lumea medicala, plina de orgolii si interese, e si dificil acest lucru. Cred insa ca a apara medicii onesti si cinstiti, a te opune tendintei de culpabilizare globala a corpului medical, este in interesul pacientilor.
20 October 2007 la 11:51 AM
In luarea mea de pozitie m-am referit la necesitatea existentei unui cadru institutional care sa protejeze medicii onesti si competenti. Pentru pacienti exista un astfel de cadru: legea privind drepturile pacientilor, Comisia de Etica din spitale, Comisiile de Malpraxis la ASP, Comisiile de Disciplina la Colegiul Medicilor, parchetul, instantele de judecata si mass-media care intotdeauna preia afirmatia pacientului si duce in derizoriu apararea medicului. Este de discutat modalitatea in care functioneza toate aceste institutii. Dar aceasta este o alta dezbatere. Repet: medicii in prezent nu au un cadru institutional care sa le apere drepturile asa cum au pacientii. Culpabilizarea globala a intregului corp medical si acuzarea acestuia de toate relele din sistemul de sanatate din Romanaia nu este in interesul pacientului!
22 October 2007 la 10:04 AM
Dupa principiul “fiecare padure isi are uscaturile ei”, cred ca trebuie sa pornim de la ideea ca atat in randul medicilor, cat si in randul pacientilor exista “uscaturi”, respectiv persoane gata sa porneasca un adevarat razboi de culpabilizare a celeilalte parti. Poate daca suntem pregatiti sa acceptam faptul ca nu suntem perfecti si ca exista parti bune si rele de fiecare parte a baricadei, am putea sa vedem ca, avand in vedere ca momentan exista cadrul legal pentru protejarea pacientilor, echitabil si corect ar fi sa existe un asemenea cadru, functional!, si pentru medici. Doar atunci vom putea discuta despre o batalie corecta a argumentelor si a probelor.
Cu respect
22 October 2007 la 11:32 AM
Va multumesc pentru raspuns, domnule profesor. Cu respect, Tiberiu Lovin
18 June 2008 la 8:22 AM
Stiti bine cine sint ! Astept urgent sa demarezi cazul de malpraxis la care te-ai angajat prin promisiune oficiala” facuta inca cu mult timp inainte, pina acum am tot fost supt de mii de informatii.. in rest, doar prostii,minciunii,ironie idioata si amagire.. in necazul meu.. desi v-am propus BANIII Multii din Compensatile Cazului, IMAGINE-MEDIA Internationala, Faima si Respect,
Ce se ascunde de fapt in SPATELE acestui ciudat si inexplicabil comportament ridicol ? !!! Chiar sinteti SEcurist ? sau faceti parte dintr-o Org.Oculta ?
Asadar Astept Raspuns la toate aceste intrebari de care cu siguranta ca si marele public social sint interesati, iar eu de altfel, in alt caz.. voi fi nevoit sa-i informez Free-Media !
18 June 2008 la 8:27 AM
Mistooo !!!
25 June 2008 la 1:03 PM
Vedeti dvs domnule profesor, aici e o problema delicata. Spitalul poate fi anticamera cimitirului sau poate fi poarta vietii. Medicul poat fi cioclu sau poate fi un inger care mai prelungeste viata data de la Dumnezeu. Personalul medical nu este rau individual, ci colectiv. Cind un pacient intra intr-un spital e ca o prada si chiar cei buni mai iau si ei cite ceva de pe el daca pica. Probabil e o chestiune de mentalitate si dorinta de inavutire si de trai luxos e mai tare decit Juramintul lui Hipocrate. Insa, eu va spun un lucru sigur: chiar daca medicii romani ar avea salarii de 10.000 de euro tot ar taxa bolnavii pentru ca asa s-au invatat. Deci problema este cea a “pacientului prada” si mai putin a profesionalismului cu care este efectuat actul medical. Aici, fiecare cu cit a invatat si fereasca Dumnezeu sa ajungi la un doctor care este lipsit de talent sau care a chiulit de la cursuri. Poti sa ai toti banii de pe lume. Dar, oricum, va apreciez preocuparile, mai ales ca ne cunoastem de pe cind mai goleam cite o bardaca pe la Chisinau cu Puiu, Dumnezeu sa-l ierte.
Cu stima, un prieten