Rodica Culcer a primit titlul de "Membru Onorific" al CMR
[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=ny0J08FrBv4[/youtube]
Cu ocazia Adunării Generale a Colegiului Medicilor din România (Bucureşti, sala ArCuB, 13 martie 2008) prof. Vasile Astărăstoae a înmânat doamnei Rodica Culcer titlul de "Membru Onorific" şi "Sigla de aur" a CMR.
TRANSCRIERE:
prof. V. Astărăstoae: Şi pentru că, există şi în celelalte profesii, oameni care respectă deontologia, Colegiul Medicilor din România a luat decizia de a acorda titlul de "Membru Onorific" al corpului nostru şi "Insigna de Aur" a Colegiului Medicilor doamnei Rodica Culcer. (...) Aurul este impur faţă de sufletul dumneavoastră, dar vi-l acordăm...
Rodica Culcer: Vă mulţumesc pentru tot... Numai două cuvinte - aveţi lucruri mult mai importante de făcut decât să mă ascultaţi pe mine astăzi. Permiteţi-mi totuşi, să vă mulţumesc în primul rând, şi să vă spun că, nu ştiu alţii cum sunt dar eu intotdeauna printre medici m-am simţit bine. Poate e o chestiune de evoluţie personală, pentru că am avut acces la reprezentanţi ai elitei medicale în viaţa mea, şi le mulţumesc pentru că m-au ajutat să înţeleg mai bine această profesie, dar mai ales pentru că între noi toţi şi dvs. este o distanţă imensă, pentru că misiunea dvs., calificarea pe care o aveţi cu toţii ar trebui să ne facă pe toţi să ne gândim de două ori înainte de a vorbi despre un medic. În primul rând pentru că nu ştim ceea ce ştiţi şi pentru că, revin acum la profesia mea, şi îmi propun să nu vorbesc depre profesia medicala pe care nu o cunosc, pentru că nu trebuie să vorbim despre ceea ce nu ştim, după cum bine spunea dl. prof. Astărăstoae, şi mai ales, cum tot bine spunea dl. prof. Astărăstoae, trebuie să fim umili. Iar eu în faţa medicilor mă simt umilă, cum mă simt în faţa oricărei profesiuni care implică un grad înalt de pregătire şi multă muncă, mult studiu şi nu numai atât: este toată încărcătura emoţională, nervoasă pe care un medic trebuie să o ducă de-a lungul vieţii sale şi de-a lungul carierei sale.
Poate că singurul lucru care uneşte profesiunea jurnalistică cu profesiunea medicală este dorinţa de a însănătoşi ceea ce fiecare dintre aceste profesiuni poate să însănătoşească: dvs. omul, individul, pacientul care vine în faţa dvs., iar noi societatea. Spuneam că mă simt umilă în faţa dvs. şi în faţa oricărui profesionist. Nu mă simt umilă în faţa politicienilor. Nu am de ce...
Aşadar vă mulţumesc pentru încurajarea pe care, prin acordarea titlului de "membru onorific" - pe care nu-l merit domnule profesor - şi aceste însemne, deci pentru această încurajare de a rămâne un jurnalist contra curentului tocmai acum când curentul este tot mai puternic.
Cu ocazia Adunării Generale a Colegiului Medicilor din România (Bucureşti, sala ArCuB, 13 martie 2008) prof. Vasile Astărăstoae a înmânat doamnei Rodica Culcer titlul de "Membru Onorific" şi "Sigla de aur" a CMR.
TRANSCRIERE:
prof. V. Astărăstoae: Şi pentru că, există şi în celelalte profesii, oameni care respectă deontologia, Colegiul Medicilor din România a luat decizia de a acorda titlul de "Membru Onorific" al corpului nostru şi "Insigna de Aur" a Colegiului Medicilor doamnei Rodica Culcer. (...) Aurul este impur faţă de sufletul dumneavoastră, dar vi-l acordăm...
Rodica Culcer: Vă mulţumesc pentru tot... Numai două cuvinte - aveţi lucruri mult mai importante de făcut decât să mă ascultaţi pe mine astăzi. Permiteţi-mi totuşi, să vă mulţumesc în primul rând, şi să vă spun că, nu ştiu alţii cum sunt dar eu intotdeauna printre medici m-am simţit bine. Poate e o chestiune de evoluţie personală, pentru că am avut acces la reprezentanţi ai elitei medicale în viaţa mea, şi le mulţumesc pentru că m-au ajutat să înţeleg mai bine această profesie, dar mai ales pentru că între noi toţi şi dvs. este o distanţă imensă, pentru că misiunea dvs., calificarea pe care o aveţi cu toţii ar trebui să ne facă pe toţi să ne gândim de două ori înainte de a vorbi despre un medic. În primul rând pentru că nu ştim ceea ce ştiţi şi pentru că, revin acum la profesia mea, şi îmi propun să nu vorbesc depre profesia medicala pe care nu o cunosc, pentru că nu trebuie să vorbim despre ceea ce nu ştim, după cum bine spunea dl. prof. Astărăstoae, şi mai ales, cum tot bine spunea dl. prof. Astărăstoae, trebuie să fim umili. Iar eu în faţa medicilor mă simt umilă, cum mă simt în faţa oricărei profesiuni care implică un grad înalt de pregătire şi multă muncă, mult studiu şi nu numai atât: este toată încărcătura emoţională, nervoasă pe care un medic trebuie să o ducă de-a lungul vieţii sale şi de-a lungul carierei sale.
Poate că singurul lucru care uneşte profesiunea jurnalistică cu profesiunea medicală este dorinţa de a însănătoşi ceea ce fiecare dintre aceste profesiuni poate să însănătoşească: dvs. omul, individul, pacientul care vine în faţa dvs., iar noi societatea. Spuneam că mă simt umilă în faţa dvs. şi în faţa oricărui profesionist. Nu mă simt umilă în faţa politicienilor. Nu am de ce...
Aşadar vă mulţumesc pentru încurajarea pe care, prin acordarea titlului de "membru onorific" - pe care nu-l merit domnule profesor - şi aceste însemne, deci pentru această încurajare de a rămâne un jurnalist contra curentului tocmai acum când curentul este tot mai puternic.
