Schimb de gînduri – Corespondenţă
La inceputul lunii noiembrie, am scris tuturor colegilor mei, medici din judetul Iasi. In scrisoarea mea am spus povestea unui calif din Cairo.
Pe când la Bagdad Harun al Rashid era calif, în Cairo, în cartierul de vest, pe a șaptea uliță, lângă a șaptea fântână, în a șaptea colibă, trăia un om sarac. Un om care credea că ceea ce visează se va îndeplini. Lumea râdea de el și i-au spus “nebunul care crede în vise”. Într-o noapte a visat că dacă merge la Bagdad și atinge caftanul califului va deveni cel mai bogat om din lume. Și cum el credea în vise a plecat chiar a doua zi. Pe drum l-au prins tâlharii, a fost sclav, a fost biciuit, a suferit de foame și de sete. Dar după șapte ani a ajuns la Bagdad. Și pe când trecea califul pe stradă, s-a repezit și i-a atins caftanul. L-au prins gărzile și l-au adus în fața califului, să fie judecat, și el și-a spus visul. Iar califul a spus: „Nebunule atâta efort pentru nimic? Și eu când eram copil, am visat că dacă merg în Cairo, în cartierul de vest, pe a șaptea stradă, lângă a șaptea fântână și sap lângă a șaptea colibă, voi găsi cea mai mare comoară din lume. Dar eu sunt un om normal și nu m-am luat după acest vis. Și ca să îți scot gărgăunii din cap, vei primi zece lovituri de bici.” Și a fost biciuit dar s-a întors înapoi la coliba lui, a săpat și a găsit cea mai mare comoară din lume.
Spuneam in scrisoarea mea ca trebuie sa avem un ideal, sa credem in vise si sa acceptam ca pentru a ajunge la ideal trebuie sa lupti si sa rezisti.
Am primit sub diverse forme reactii la aceast mesaj insa una din corespondentele declansate de scrisoare m-a onorat si m-a flatat. Am cerut acceptul de a publica pe blog corespondenta purtata cu autoarea mesajului si l-am obtinut. Iata mai jos citeva extrase din scrisoare iar aici puteti gasi scrisoarea intreaga.
Stimata Doamna Dr. Teona Scopos
Va multumesc din suflet pentru scrisoarea pe care mi-ati trimis-o. Nu va inchipuiti ce bucurie mi-ati facut pentru ca gandurile dvs. au venit intr-un moment destul de dificil pentru mine si au constituit un suport si in acelasi timp o confirmare ca exista in lumea medicala oameni care au inteles demersul pe care l-am initiat. Ma simt onorat de faptul ca in lumea medicala exista oameni ca dvs. care impartasesc aceleasi idei si care au puterea de a le sustine chiar daca uneori se afla in minoritate. As dori daca este posibil sa fac publice ideile dvs. iar daca nu doriti ca sa fie identificat autorul scrisorii gandurile si ideile dvs. sa fie prezentate de o maniera impersonala luandu-se toate masurile de a nu exista indicii care sa duca la identificarea autorului.
Cu multumiri,
Prof. dr. Vasile Astarastoae
Pe când la Bagdad Harun al Rashid era calif, în Cairo, în cartierul de vest, pe a șaptea uliță, lângă a șaptea fântână, în a șaptea colibă, trăia un om sarac. Un om care credea că ceea ce visează se va îndeplini. Lumea râdea de el și i-au spus “nebunul care crede în vise”. Într-o noapte a visat că dacă merge la Bagdad și atinge caftanul califului va deveni cel mai bogat om din lume. Și cum el credea în vise a plecat chiar a doua zi. Pe drum l-au prins tâlharii, a fost sclav, a fost biciuit, a suferit de foame și de sete. Dar după șapte ani a ajuns la Bagdad. Și pe când trecea califul pe stradă, s-a repezit și i-a atins caftanul. L-au prins gărzile și l-au adus în fața califului, să fie judecat, și el și-a spus visul. Iar califul a spus: „Nebunule atâta efort pentru nimic? Și eu când eram copil, am visat că dacă merg în Cairo, în cartierul de vest, pe a șaptea stradă, lângă a șaptea fântână și sap lângă a șaptea colibă, voi găsi cea mai mare comoară din lume. Dar eu sunt un om normal și nu m-am luat după acest vis. Și ca să îți scot gărgăunii din cap, vei primi zece lovituri de bici.” Și a fost biciuit dar s-a întors înapoi la coliba lui, a săpat și a găsit cea mai mare comoară din lume.
Spuneam in scrisoarea mea ca trebuie sa avem un ideal, sa credem in vise si sa acceptam ca pentru a ajunge la ideal trebuie sa lupti si sa rezisti.
Am primit sub diverse forme reactii la aceast mesaj insa una din corespondentele declansate de scrisoare m-a onorat si m-a flatat. Am cerut acceptul de a publica pe blog corespondenta purtata cu autoarea mesajului si l-am obtinut. Iata mai jos citeva extrase din scrisoare iar aici puteti gasi scrisoarea intreaga.
Poate pare sentimental sau copilăresc, dar m-a impresionat profund scrisoarea dumneavoastră. Tare aş vrea să ştiu ce simt medicii acestei ţări citind-o. Suntem atât de diferiţi, ca oameni, vârstă, speranţe, posibilităţi materiale, sănătate, cinste, comportament... dar suntem toţi medici, mai buni sau mai puţin buni, medicii unei tagme puse la zid, blamată, desconsiderată, umilită…
… Cei mai mulţi sunt oameni ca şi mine, oameni împovăraţi cu umilinţe, oameni cuminţi, respectoşi, care poartă în suflet şi în spate cruci nemeritate. Pentru asemenea oameni merită să merg la serviciu. Vă mulţumesc pentru tot ceea ce faceţi pentru lumea medicală şi pentru respectul pe care simt că-l purtaţi pentru fiecare medic în parte. Dacă nu reuşim să ne ajutăm unii pe alţii, măcar să nu ne facem rău gratuit. Să sperăm şi să luptăm fiecare după puteri, pentru o lume mai decentă, mai bună, în care medicul să-şi afle locul bine meritat.
Dr. Teona Scopos, medic primar ORL, Ambulator Spital „Sf.Spiridon” Iaşi.
Stimata Doamna Dr. Teona Scopos
Va multumesc din suflet pentru scrisoarea pe care mi-ati trimis-o. Nu va inchipuiti ce bucurie mi-ati facut pentru ca gandurile dvs. au venit intr-un moment destul de dificil pentru mine si au constituit un suport si in acelasi timp o confirmare ca exista in lumea medicala oameni care au inteles demersul pe care l-am initiat. Ma simt onorat de faptul ca in lumea medicala exista oameni ca dvs. care impartasesc aceleasi idei si care au puterea de a le sustine chiar daca uneori se afla in minoritate. As dori daca este posibil sa fac publice ideile dvs. iar daca nu doriti ca sa fie identificat autorul scrisorii gandurile si ideile dvs. sa fie prezentate de o maniera impersonala luandu-se toate masurile de a nu exista indicii care sa duca la identificarea autorului.
Cu multumiri,
Prof. dr. Vasile Astarastoae
Stimate Domnule Prof. dr. Vasile Astarastoae
Ma simt deosebit de onorata pentru aprecierile facute si pentru faptul ca ati gasit timp nu numai sa cititi cele scrise de mine, dar sa-mi si raspundeti. Sunt un om modest, dar in acelasi timp raspund intotdeauna pentru ceea ce scriu si pentru ceea ce spun. Daca dvs. considerati ca vorbele mele pot avea un ecou cat de cat benefic in lumea medicala, puteti dispune de cele scrise de mine, spre a fi citite si de alti colegi. Imi poate ramane semnatura, nu ca semn de lauda, ci pentru ca imi asum tot ceea ce afirm. M-as bucura sa gandeasca tot mai multi colegi in spiritul dvs.
Va doresc tot binele si va multumesc inca o data din tot sufletul,
dr. Teona Scopos
From: <colegium@iasi.mednet.ro>
Subject: Re: scrisoare deschisa domnului prof. dr. Vasile Astarastoaie si intregului colectiv medical
3 December 2011 la 6:42 PM
Desi a trecut ceva vreme de la decesul celebrelor personaje ce erau incremenite de placerea laudelor constat ca de acel virus sunt multi care sufera,care sunt maguliti de minciuni.De cand lumea medicala este asa de ,,sincera,,. De cand sunt alegerile astea in Colegii dupa care conteaza cine numara voturile.CE MINTE LUMINATA A TRASAT COORDONATELE VOTULUI IN ANUL 2011? O mizerie mai mare nu exista si se spune ca ,,indicatiile,, au venit de la centru.Daca vreti detalii asupra mizeriei va spun.Din acest motiv am retras de mult respectul pe care-l dau lumii medicale care trage de functii cu dintii pentru ca le aduc venituri frumusele.La ce dau eu 300 de lei pe an.Ce a facut CM din Romania pentru mine sa nu mai stau cu mana intinsa la ciubuc sa pot ca lumea sa nu se uite la mine ca la frizer.NIMIC. Va tot alegeti din 4 in 4 ani aceleasi fete searbade cozmetizate cu cativa in plus. V-ati transformat in OCROTITORI AI MALPRAXISULUI.
3 December 2011 la 7:56 PM
Stimate Domnule Profesor Dr. V.Astarastoaie
Am gasit scrisoare dvs. deosebit de profunda si de evocatoare pentru vremurile in care traim atat ca simpli oameni,cat si ca medici care incercam sa ne facem datoria fiecare dupa posibilitatile proprii .Raspunsul doamnei dr.Teona Scopos este deopotriva emotionant si atinge o coarda sensibila si anume: daca si asa suntem o breasla in care se arunca mult noroi ,macar noi intre noi sa facem zid,sa ne unim si SA NU NE FACEM RAU UNII ALTORA.Am avut un vis profesional,acela de a ajunge medic si de a ajuta pe altii si s-a indeplinit. Am avut si am in continuare un vis uman ,acela de a putea trai in liniste in casa mea si de a ma bucura de copilul si de familia mea,dar din pacate inca nu s-a realizat tocmai din cauza ca altii medici,colegi de-ai nostri care reprezinta institutii publice si au putere de decizie ,cu buna stiinta ,sustin functionarea unor activitati aberante in zone rezidentiale si asta numai datorita faptului ca patronii unor asemenea firme sunt mai “descurcareti”. Va multumesc pentru scrisorile dvs care in felul acesta imi intaresc puterea de crede mai departe in visul meu de om simplu care nu doreste decat sa aiba liniste in curtea si in casa sa si sa ma declar profund deceptionata ca tocmai niste colegi de bresla fac rau altui coleg cu buna stiinta.Eu personal as dori sa-i intreb pe acesti colegi medici daca din punct de vedere medical ar fi de acord ca ai lor copii sa cresca in case cu fabrici alaturi ,sa nu poata iesi in curte si sa fie nevoiti sa-si duca copii in parcuri sa se joace ,intrucat zgomotul din curte poate fi nocit pentru un organism in formare.Da, din pacate pentru interese meschine ne facem rau unii altora.Pentru o lume mai decenta,mai buna trebuie sa ne respectam prima data pe noi insine ca apoi sa putem cere respectul restului comunitatii.
4 December 2011 la 12:50 AM
Comoara… dumneavoastra ati gasit-o deja, caci o purtati in suflet… Aveti un suflet de aur…Sunteti singura persoana care are capacitatea de a ajuta neconditionat, facand intr-adevar ceva pentru cei din jur, de o sensibilitate aparte, atent la necazurile si nemultumirile celor mici, tratand cu aceeasi consideratie OMUL fie el student sau profesor. Avem nevoie de Dumneavoastra. Valorile dumneavoastra morale sunt nepretuite, dar aceste calitati “deranjeaza”, prostia si nesimtirea din jur. Aveti nevoie de putere, rabdare si sanatate. Va multumim pentru ca sprijiniti in continuare viata medicala, rasplatind cu bunatate, nedreptatea care vi s-a facut, prin atentatul la imagine.Simt ca toti suntem niste lasi, suntem prea mici si nu reusim sa va sustinem asa cum ar trebui.
4 December 2011 la 8:44 PM
Buna ziua,
si sper chiar sa fie!
Sa vina lumina incepind de azi sau chiar de ieri!
Sa apara lumina caluzitoare,speranta ,sa nu mai muncim degeaba,sa nu dam examenre degeaba,sa nu ne prezentam la unele inscrieiri degeaba,sa nu fim marginalizati,sa avem increderea si respectul celor ce ne conduc.
Despre d-nul Profesor Astarastoaie ,numai de bine .Ne miram uneori cum are timp de noi din colturi diferite ale tarii,sa citeasca ceva,sa ne incurajeze.
Totusi,in aceasta lupta pentru victoria noastra si a pacientilor nostri ,trebuie sa-si aduca contributia fiecare medic si sa fie sustinuti in lupta lor cei care au drepate si care doresc sa intareasca sistemul sanitar fragilizat.Daca vrem aici la noi sa muncim si sa traim trebuie sa ne aducem toti contributia,fiecare in locul unde poate cel mai bine.
Multa sanatate si Sarbatori fericite d-nului Profesor Astarastoaie si tuturor colegilor!
Elena Barbul
Medic primar de Laborator
Spitalul Dej
5 December 2011 la 2:06 PM
@ dr.Bostina Petre
Va inteleg frustrarile insa observ ca ignorati sprijinul constant al CMR catre membrii sai.
@ anca tasmoc
Multumesc pentru gandul frumos si ma alatur Dumneavoastra in apelul pentru decenta.
@Dr. AMAL
Gandul Dumneavoastra bun ma sustine cu adevarat in lupta cu sistemele si incremenirea. Am putere, am si rabdare si ma rog la Dumnezeu sa imi dea doar sanatate.
@ Elena Barbul
Pentru mine, comunicarea este foarte importanta, astfel ca nu se pune problema sa nu am timp atunci cand cineva are nevoie de mine. Va multumesc pentru urari si va doresc si Dumneavoastra Sarbatori fericite!
1 January 2013 la 7:16 PM
La multi ani ,sanatate si putere de munca. Un fost student si un sustinator al luptei dumneavoastra cu impostura…Mihai Albu (01.01.2013)