Cazul tinerei de 26 de ani din Iasi care s-a sinucis azi aruncandu-se in gol ridica aceeasi problema...Putea fi acest gest prevenit ? Puteam sa intervenim ? Puteam realiza,, harta" de risc suicidar in care sa intervenim profilactic in comunitate prin psihologi,biserica,ONG-uri ? Puteam sa salvam o viata daca acea linie telefonica gratuita pentru asigurarea suportului psihologic ar fi fost votata in palament ?

Un politician recunoscut pentru cinismul sau spunea ca,,moartea unui om e o tragedie,moartea a milioane de oameni reprezinta doar o statistica."

Fara centre de suicidologie cu asistenta integrata prin psihilog, psihiatru si linii telefonice de suport care sa asigure preventia si interventia rapida in cazul tentativelor de sinucidere nici nu mai mira pe nimeni ca majoritatea recidivelor au loc la o saptamana de la externare.

Suicidul nu mai reprezintă de mult o problemă strict individuală. Prin natura sa a devenit o problemă de sănătate publică, reprezentând un test asupra stării de sănătate psiho-relaţională a unei comunităţi şi un indicator preţios al acesteia. Prin implicaţiile şi complicaţiile sale, suicidul reprezintă atât o problemă importantă de sănătate publică, cât şi un eşec socio-medical.


La nivelul Europei sinuciderea reprezintă principala cauză de deces produs prin injurii intenţionate şi neintenţionate adică 21% din totalul acestora şi în acelaşi timp reprezintă mai mult de jumătate din totalul injuriilor intenţionate depăşind de mai mult de două ori rata heteroagresiunilor şi de mai mult de 10 ori rata leziunilor produse în războaie
Evaluarea statistică a tentativei suicidare poate fi dificilă şi în cazurile în care persoane cu tentative suicidare în antecedente, le neagă datorită sentimentului de ruşine şi vinovăţie. Aceste cazuri se sustrag statisticilor, rămânând în acelaşi timp potenţiali viitori sinucigaşi. De aceea, metodologia de prevenţie a suicidului trebuie să includă şi abordarea unor astfel de cazuri, ce pot fi mai serioase decât tentativele cunoscute . Dacă punem în discuţie situaţia statală mondială, după schimbările politice ce au marcat anul 1989 la care s-a aliniat şi ţara noastră, constatăm că înrăutăţirea condiţiilor de viaţă a avut ca efect o curbă ascendentă a tot mai nume­roaselor acte sinucigaşe cu care se confruntă societatea. Nesiguranţa zilei de mâine, lipsurile materiale, incertitudinea unui loc de muncă, tranziţia spre o economie care necesită o readaptare a individului şi, nu în ultimul rând, disoluţia auto­rităţii instituţiilor fundamentale ale statului, sunt tot atâtea motive să-1 împingă pe subiect în intimitatea ideilor sinuci­gaşe .Cazurile în acest sens abundă, numărul sinuciderilor în ţara noastră fiind în creştere.

Frecvenţa cazurilor de suicid a crescut în România în anii 1990, faţă de 1980, cu 20% (104). Între 1990 şi 2004 rata a crescut iar cu 30% per total cu diferenţe semnificative între sexe. Adică în timp ce pentru femei s-a înregistrat o foarte uşoară scădere, pentru bărbaţi rata aproape că s-a dublat. De fapt creşterea s-a produs în cea mai mare parte a ei între 1990 şi 1995, după aceasta perioadă şi până în 2004 înregistrându-se un platou. În 2004 rata suicidului în Romania a fost de 12,5 %ooo cu o rata pentru bărbaţi de 21,5 iar pentru femei de 4.
Numărul de cazuri de suicid finalizate cu deces reflectă doar o mică parte a impactului care îl reprezintă comportamentul suicidar. Sunt mult mai multe persoane care sunt spitalizate, ca rezultat a unei tentative de suicid nefatale decât cele cu consecinţe fatale şi un număr şi mai mare de persoane sunt tratate în ambulator sau se poate ca nu toate injuriile rezultate în urma actului suicidar sa fie tratate
La tineri, rata suicidului este în continuă creştere .De asemenea, a scăzut vârsta producerii acestui fenomen cu mai mult de 10 ani, înregistrându-se acest fenomen chiar la copii.

Din punct de vedere strict medical, o tentativă suicidară trebuie privită ca un act de autoagresiune iniţiat în scop autodistructiv, indiferent de natura sa vagă sau ambiguă. Câteodată, intenţia poate fi dedusă din comportamentul persoanei, respectiv al pacientului.