Cei aproape 100000 de pacienti bolnavi de cancer sunt condamnati la moarte. Listele de asteptare reprezinta in acest moment doar ordinea prezentarii acestora in fata plutonului de executie administrat cu darnicie de ministerul sanatatii.
Executia bugetara a CNAS arata de altfel o economie de 9 % facuta pe baza disparitiilor naturale din sistem.
Programul de oncologie este subfinantat iar bugetul alocat acestei patologii in 2011 este cu aproximativ 400 de milioane de lei fata de 2010. Medicii sunt pusi sa hotarasca sub presiuni si amenintari cine primeste tratamente si cine nu.
Politica de sanatate de tipul ,,sa ne furam caciula” domina programul de oncologie si in loc sa depistam si sa tratam precoce, ministerul aloca sume de neimaginat in institute de proportii faraonice care nu pot sa functioneze din lipsa personalului si a finantarii. I
In aceste conditii nu mai mira pe nimeni ca avem cea mai mare mortalitate prin cancere de col uterin (6 paciente zilnic) pentru ca din cele 3000 de cazuri noi depistate anual cele mai multe sunt forme depasite terapeutic.
Votul impotriva legii ce prevederea alocarea unui procent de macar
8 % din PIB sanatatii pe care am trecut-o prin comisia de sanatate a fost dat de parlamentarii puterii si chiar de catre ministrul sanatatii.
Sper ca printre ,,minunatele” criterii pline de un subiectivism dictatorial propuse de mininster pentru asa zisa evaluare a personalului medical sa nu se regaseasca si numarul de pacienti oncologici carora li se reuza tratamentul.
Cer de urgenta ministerului sa finanteze macar la limita de avarie in 2011 progranul de oncologie si sa consulte decidentii –asociatiile de pacienti si medicii din acest domeniu atunci cand le decide existenta