Perioada copilariei este critica pentru dezvoltarea afectiva a adultului de maine! Manifestarile copilului, emotiile si modul in care invata sa le controleze reprezinta temelia abilitatii de a stabili relatii interumane pozitive si satisfacatoare.

85% din abilitatile sociale ale unui adult sunt construite pana la varsta de 5 ani!

Ca proces, dezvoltarea afectiva se desfasoara atat pe plan personal, contribuind la formarea copilului ca individ, cat si pe plan social, prin stabilirea si mentinerea relatiilor cu ceilalti. Trasaturile esentiale ale dezvoltarii afective includ abilitatea de a identifica si intelege propriile sentimente, de a percepe corect emotiile celorlalti, capacitatea de a face fata trairilor intense si expresia acestora intr-o maniera constructiva, controlarea propriului comportament, empatia si intretinerea relatiilor sociale.

De obicei, oamenii se blocheaza afectiv in copilarie sau adolescenţa, in urma unor traume sau prin educaţie, iar ca adult ca urmare a unor conflicte interioare. in copilarie, o trauma poate fi orice forma de abuz fizic sau emoţional. in ceea ce priveste abuzul emoţional, cel mai des se manifesta impunerea unei educaţii prin frica, ameninţari fizice ce pot sau nu sa fie indeplinite etc.

“Blocajul afectiv poate sa apara şi in urma unei educaţii rigide, restrictive. Nu luam in considerare parinţi marcaţi de o tulburare de personalitate, dar, de exemplu, un parinte perfecţionist işi va bloca cu siguranţa afectiv copilul. il va bloca deoarece ii va impune tot timpul, reguli de conduita la extrem.” explica dr. Anca Kosina, psiholog si psihoterapeut in cadrul Centrului Medical ProVita - Diagnostic si tratament.

Parinţii trebuie sa incerce sa inţeleaga care sunt sursele de la care pornesc reacţiile copilului. Chiar si comportamentele considerate a avea conotatii negative sunt uneori necesare in procesul cunoasterii. Copilul incearca, persevereaza si isi consolideaza vointa explorand reactiile celorlalti. isi afirma astfel personalitatea, temerile, fricile sau interesul. Copiii sunt creativi prin insaşi structura lor, dar uneori creativitatea lor in descoperirea comportamentelor afective corespunzatoare poate fi inhibata prin raspunsuri prea autoritare sau din contra, hiper-protective ale adulţilor cu care intra in contact.

“Orientarea spre demersul personal, independent, spre experienţa proprie, reprezinta primul pas spre o conduita creatoare deoarece in acest mod copilul este obligat sa observe, sa sesizeze problema, sa faca ipoteze, sa compare, sa adopte decizii, sa comunice etc.”, atrage atenţia Anca Kosina.

Creşterea stimei de sine este o componenta esenţiala a dezvoltarii afective la copii. in primii 3 ani, copilul invaţa autonomia şi sa aiba incredere in cei ce au grija de el. Urmeaza apoi asa-numitele perioade de opoziţie de la 3 la 4 ani, si de graţie de la 4 la 5 ani. Perioada de opoziţie reprezinta nevoia afirmarii personalitaţii ce se naşte acum. Copilul, bazandu-se pe relativa independenţa şi autonomie nou caştigata, caştiga conştiinţa de sine prin opoziţia faţa de ceilalţi, are nevoie sa arate ca este diferit de ceilalţi. Perioada  de  graţie  este  cea  in  care  eul  copilului  vrea  sa  se  valorizeze, şi cauta  acum aprobarea. ii place sa se dea in spectacol şi se vrea seducator pentru adultul din preajma, dar şi pentru propria sa satisfacţie. Este o perioada de narcisism.

Daca copilul nu este ajutat atunci cand are nevoie, daca nu invaţa sa faca diverse lucruri, el nu va avea incredere in sine, in cei ce se ocupa de el, şi mai tarziu in oameni. Daca nu devine autonom, daca nu este lasat sa faca greşeli sau este criticat, se va simţi ruşinat şi va incepe sa se indoiasca de abilitaţile lui. Atunci cand copilul primeşte afecţiune necondiţionata, exprimata atat fizic, cat si verbal, de la adulti ale caror conduite denota optimism si incredere, cand regulile si formele de disciplina nu ranesc sau resping copilul, acesta dezvolta rezilienta.

“Rezilienta este abilitatea de a face fata unei situatii dificile si de a reveni la starea emotionala initiala, simtindu-te la fel de bine ca inainte ca evenimentul negativ sa aiba loc. Este, de asemenea, capacitatea de a te adapta la contexte dificile pe care nu le poti schimba, mentinand o stare emoţionala pozitiva”, adauga psihologul.

In cazul adolescentilor, rezilienta trebuie sprijinita pe paliere ale afirmarii personalitatii. Dezvoltarea increderii in sine se poate face prin sprijinirea copilului sa isi asume noi responsabilitati (organizarea unor activitati extra-scolare, un job part-time). Este un mijloc excelent de a intari increderea in sine, ceea ce, pe termen lung, il va ajuta sa isi rezolve singur problemele. Ca parinte, iti poti ajuta copilul sa invete cum sa isi rezolve singur problemele, lucrand impreuna pentru identificarea punctelor sale tari si depaşirea limitarilor. Apoi il poti incuraja sa isi stabileasca scopuri pentru care sa isi foloseasca atu-urile, concentrandu-se pe acele aspecte la care este bun, la care se simte sigur pe el.

Respectul fata de sine şi dezvoltarea unei scale valorice personale este o componenta importanta a rezilientei. Acestea se formeaza in momentul in care parintii stabilesc o serie de standarde pentru comportamentul copilului, standarde pe care copilul le atinge. Daca un copil se respecta pe sine, va considera ca este o persoana importanta care trebuie tratata cu respect si de catre ceilalti. O astfel de convingere il va proteja de situatii si comportamente de risc si astfel va fi mai puţin vulnerabil in fata situaţiilor dificile.

Anca Kosina ne da cateva sfaturi ce pot contribui benefic la evolutia increderii copiilor in fortele proprii:

• punctaţi mai mult succesele decat eşecurile;


• incercaţi sa-i incurajaţi pe copii cat mai des şi permiteţi-le independenţa;


• oferiti-le libertatea de a gresi, cu discutarea cauzelor si consecintelor, pentru ei si pentru cei din jur;


• iubiti-i neconditionat, dar puneti limite;


• fiti disponibil, ascultati-i atunci cand au nevoie, permiteti explorarea si incurajati intrebarile;


• evitati ironia, ridiculizarea;


• observati ce calitati au si ajutati-i sa-si dezvolte talentele.

“Copiii au nevoie de modele, asa ca in primul rand incercati sa practicati dvs. insiva ceea ce le cereti, fiti un model bun!” conchide Anca Kosina.

***

Centrul ProVita - Diagnostic si tratament aduce pe piata serviciilor medicale din Romania experienţa a 11 ani de practica medicala, acumulata intr-un sistem care inţelege actul medical in toata complexitatea lui.
Suntem singura clinica din tara specializata in chirurgia minim invaziva a coloanei vertebrale si in Terapia Durerii (tratamentul bolilor care au ca simptom pregnant durerea cronica sau subacuta şi care afecteaza sever calitatea vieţii).
Ne propunem o normalitate a relaţiilor dintre medici şi pacienţi bazata pe un act medical in concordanţa cu standardele internaţionale, intr-un mediu de respect reciproc. De aceea, pacientul este unica noastra prioritate, iar actiunile noastre reflecta intotdeauna valorile in care credem: rigoare, sinceritate, empatie, profesionalism si incredere.
Avem o abordare unica pe piata in ceea ce priveste pacientul prin crearea unei echipe dedicate de medici specialisti, sub coordonarea unui manager de caz, care are imaginea de ansamblu asupra starii de sanatate si poate alege cea mai buna metoda de tratament.

Centrul ProVita - Diagnostic si tratament include in prezent clinicile:

• ProVita Diagnostic si Tratament, Str. Alexandrina, nr. 20-22, sector 1, Bucuresti;


• ProVita Imagistica, Str. Calistrat Grozovici nr. 1, sector 2, in incinta Institutului National de Boli Infectioase "Prof. Dr. Matei Bals", Pavilion 4, Bucuresti.