O doamnă îmi face onoarea de a mă suna. Conținutul discursului ei telefonic nu este întru totul inteligibil, dar există elemente care mă fac să înțeleg faptul că doreşte o consultație.
Întrucât sunt trezit din somn de foarte puțină vreme reacționez destul de amorf, fapt sesizat de femeie, care îşi opreşte perorația anchetând scurt "ştiți cu cine vorbiți?".
Un răspuns sincer ar fi putut să se refere la momentul imediat dinainte ca telefonul să sune, moment în care vorbeam cu alegătorii într-unul din visele de calitate în care sunt extrem de activ politiceşte, dar genul acesta de sinceritate este adesea înțeleasă greşit de clientelă, aşa că răspund politicos că nu aş putea răspunde la asta nici sub tortură. Că la urma urmei a pus degetul pe rană şi a identificat unul din motivele pentru care eu nu o sun niciodată.
Cu profunzimea, grandoarea şi precizia cu care Ludovic al 14-lea se prezenta ca fiind regele soare, femeia îmi răspunde afirmând că este Băcanu din Buzău. Rivalii dintotdeauna a Mavrocordaților din Bucureşti.
Stau să analizez implicațiile. Sunt profunde şi îmi place să cred că este sigură de asta. Sper să nu fie de fapt Ionescu din Lehliu, pusă pe şotii.
Îmi asum acest risc şi nu mai comentez. Acum că ştiu de unde s-o iau lucrurile au coerența necesară, aşa că o asigur de solicitudinea lui Cucu din Bucureşti şi o invit la castelul meu de pe bulevardul Aviatorilor la proxima ocazie în care Buzăul s-ar despărți de ea...