După evenimentele din 11 septembrie 2001 am devenit sceptic cu explicațiile oficiale ale evenimentelor sângeroase care, iată, nu mai contenesc. Mai ales când concluzii cu reverberații adânci de ură și de reacție militară par a se formula înainte ca măcar ecoul exploziilor să se stingă.
Se prea poate să existe bande de teroriști cu dispreț pentru viața proprie care se aruncă în aer cu singurul scop de a lua cu ei în moarte cât mai mulți nevinovați. Se prea poate să existe o întreagă filozofie care justifică, încurajează și promovează asta. Nu am de unde să știu exact asta.
Dar atunci când genul acesta de carnagii au loc responsabilitatea nu trebuie să cadă, mereu, pe grupuri de persoane necunoscute, greu de localizat, prezumate nebune și imposibil, de fapt, de oprit. Care s-ar putea să existe sau s-ar putea să fie numai o iluzie necesară controlului social prin teroare.
Nu vreau să pretind că atacurile de la Paris au fost, la fel ca cele din 11 septembrie, o făcătură. Poate că există cu adevărat rețele teroriste de oameni religioși suficient de spălați la creier și dezumanizați de credința lor imaginară cât să facă asta. Sper că timpul, profesionalismul și dorința reală de adevăr a lumii va face lumină asupra acestui aspect.
Altceva însă mă deranjează. Altundeva văd eu de fapt responsabilitatea și atitudinea suspectă a conducătorilor lumii, statelor, serviciilor secrete și structurilor de putere.
Respectiv întrebarea căreia îi este greu de dat un răspuns: cum? Cum de este posibil ca genul acesta de lucruri să se întâmple?
Vorbim despre un angrenaj mondial care acumulează și consumă miliarde și trilioane de dolari și de euro pe înarmare, servicii secrete, pregătire de trupe și protecție publică. Vorbim de forțe mondiale care, în ciuda puterii pe care o au, au lăsat ISIS și alte organizații asemănătoare să prolifereze, să se înarmeze, inclusiv cu armamentul uitat prin zonă de antiteroriști, să facă comerț cu petrol pentru a avea bani, etc. Vorbim de servicii secrete și de profesioniști incapabili, iată, a preîntâmpina atacuri coordonate ca și cum comunicațiile dintre atentatori s-ar fi făcut cu porumbei zburători și armamentul necesar ar fi fost achiziționabil de la tutungeriile locale în așa fel încât să fie de fapt imposibil pentru oricine să afle dinainte că se pregătește ceva.
Eu nu cred că aș putea, dacă aș vrea și aș avea bani pentru asta să bombardez și să împușc atâta lume.
Ba cred că și dacă aș vrea să mă duc și să mă cac, în semn de protest, pe preșul de la intrarea guvernului, m-ar prinde. Și eu nu am nimic suspect în mine.
Toată această incapacitate a guvernelor lumii de a-și proteja cetățenii mi se pare atât neverosimilă cât și extrem de suspectă. Mai ales în contextul actual în care lucruri s-au petrecut și în care se vorbește constant de ”amenințare teroristă”.
Pentru că eu cred de fapt că, având în vedere disproporția imensă de oameni, bani, specialiști și infrastructură dintre așa zișii teroriști și conducerea lumii, persistența acestor masacre ar putea fi de fapt evitată și că motivul pentru care de fapt acestea continuă sunt elemente ale unei voințe politice, a unor obiective politice viitoare. Care nu arată din păcate bine, pentru noi, puliștii bombardați și împușcați.