Examen P.S.I.

 

Azi am dat pentru prima oară in ultimii 10 ani un test. Un test grilă. La PSI.

De fapt a fost un examen mai amănunțit, a avut şi o parte practică. Aceasta a constat într-un exercițiu care a testat capacitatea personalului în caz de urgie. Se pare ca în caz de alarmă ceea ce trebuie făcut este să se iasă în frig spre un loc bine ales de specialişti şi sărac în materiale inflamabile unde, daca ar fi să mă iau după experiența de azi, freci țiparul şi aştepți să vină colonelul.

Partea cu ieşitul a mers bine, mai puțin în cazul meu care având cabinetul în altă regiune a institutului a trebuit, pentru a ajunge la locul de grupare obligatoriu, să strabat tot pârjolul din spital. M-am consolat însă constatând că pacienții, studenții, vizitatorii şi vreo două persoane necunoscute ramăseseră, aparent fără a lua foc, la căldură uitându-se uimiți la atâția medici, aparent oameni destepți cum stau in frig si dârdâie în halate asteptând pompierul.

După temeinica verificare a cunoştințelor practice s-a trecut la grilă. Eu am primit una pătrată pe care trebuia doar să incercuiesc răspunsurile corecte, fapt lipsit de dificultate câtă vreme nu am primit intrebările.

Este adevărat că o copiuță fusese furnizată de factorii responsabili, ceea ce a ajutat oarecum.

Se pare că in cazul unui punctaj mic exista chiar şi riscul de a fi declarat respins, nefiindu-mi totusi clar de la ce anume. De la dreptul de a aprinde grătare? De la cel de a curața scrumiere? Ți se pune un tatuaj pe frunte sa stie pompierii să te ia ultimul?

L-aş fi intrebat pe dl. colonel toate acestea dar după vreo 5 minute de dârdâit in halat în asteptarea dumnealui am hotarât să încep eu însumi un exercitiu de prevenire şi protecție impotriva meningitei lăsând, iată, o groază de intrebări importante fară răspuns

Leave a Reply

Your email address will not be published.