Flamura națională

 

Un lucru pe care nu l-am înțeles niciodată a fost afișarea steagului național de către persoanele obișnuite la balcon sau pe casă, fără a fi vreo sărbătoare națională sau vreunul din meciurile de fotbal în care ne luăm cuvenitele bătăițe.

Nu că în zilele de sărbătoare aș vedea mai mult sens în asta, dar înțeleg faptul că pentru unii puternicul imbold patriotic lăuntric poate căpăta forme extrovertite.

Dar să marchezi cu steagul național murăturile rămase până pe data de 19 martie, numai și numai pentru ca cei din jurul tău să aibă confirmarea fluturată de vânt a faptului că nu ești găgăuz sau, mai rău, ungur, îmi pare nu numai inutil, dar și un pic cam prea facil.

Minus, desigur, dacă trebușoara nu te apucă prin Harghita, situație în care admit că faptul este doar inutil, nu și facil.

Presupun că fluturătorii de stindarde doresc să arate celor din jur faptul că firea lor elevată mustește de atâta dragoste de patrie că plata impozitelor, efortul cotidian de a fi un bun cetățean și atașamentul discret și tăcut față de valorile naționale nu le mai este, pur și simplu, de ajuns.

Or fi genul de oameni care și în viața intimă stau permanent cu flamura de luptă desfășurată, fie și numai pentru a demonstra femeii ce oțelită este dragostea lor pentru ea?

Altfel la ce bun steagul? Că doar știm că respectivul este român după modul în care parchează și după manele. În plus invaziile migratoare vor fi oricum anunțate la Antena3, cât să aibă timp oricine să ascundă steagul și cocardele.

Eu, de exemplu, o dată ce o să mă hotărăsc asupra stemei, voi afișa propriul stindard al republicii Cucu în nuc, dar numai și numai pentru a marca faptul că, de când cu PSDul la putere, mă gândesc din ce în ce mai intens la secesiune (gest politico-militar care va necesita totuși instruirea combativă atât a câinelui de luptă cât și a felinelor periculoase pe care le voi înrola sub stindard, miliții fără de care nu cred că războiul de independență preconizat are mari șanse de reușită).

Dar și în acest caz de insurecție s-ar putea să merg pe șestache.