Întrebarea ”De unde bani?” și diversiunea continuă

 

Una din întrebările pe buzele tuturor, de când guvernul Grindeanu s-a apucat să facă lucruri bune pentru români, este și evreiasca: ”De unde bani?”.

Pentru cei proaspăt ieșiți din vreo comă mai lungă le readuc aminte faptul că PSD a câștigat alegerile promițând că, spre deosebire de odioșii dinainte, ei OR SĂ DEA. Că vor înlocui negreala inimii, chitroșenia și incompetența unui Cioloș, dar și a oricui altcuiva, cu o viziune largă și generoasă asupra bugetului și distribuției acestuia, viziune prin a cărei aplicare românii vor tot primi.

Salarii mai mari, taxe mai mici, spitale, drumuri, catedrale, etc.

Tot ce au de făcut, în context, românii ar fi să-i voteze pe ei și să se roage ca artizanul programului, mastermindul prosperității, omul de bine, mustăciosul maximal să rămână sănătos și nepoprit, cât să poată să dirijeze, precum un Leonard Bernstein al politicii ce este, tot acest proces care necesită competența lui ieșită din comun.

Acum că au trecut câteva luni și că, într-adevăr, din prima zi s-a dat alegătorilor fideli, pensionari, asistați sociali și rezidenți ai zonei socioeconomice a cărei bunăstare depinde de salariul minim pe economie, încep să apară și primele răspunsuri la întrebarea ”De unde bani?”.

Banii vin de acolo de unde au venit dintotdeauna sub guvernările populisto-corupte, respectiv din împrumuturi și de la cei care îi au, muncesc pentru ei și care urmează a fi taxați suplimentar și aruncați încetul cu încetul într-o zonă fiscală defavorabilă.

Persoane care, din păcate, nu prea s-au dus la vot prin decembrie.

Trăim o lume ciudată în care se acceptă ca toate țările să consume mai mult decât produc. Asta se numește ”deficit bugetar” și este un must have a oricărei țări de pe Pământ. Nu pot desigur decât să regret că republica Cucu nu îți poate permite asta.

Întrucât aceste deficite bugetare însumate în jocul mondial de-a împrumutatul nu poate fi nelimitat, se stabilesc pe baze monetariste și de înțelegeri transnaționale câte un nivel maxim al acestuia pentru fiecare țară, fie și numai pentru a mai opri câte un guvern populist și corupt să fure și să își mituiască alegătorii pe banii băncilor.

La noi acesta este de 3%.

Unul din lucrurile pe care guvernul Grindeanu le-a făcut din prima lună de conducere competentă a fost acela de a proiecta bugetul la un nivel de 2.99999 % deficit bugetar, ceea ce ar fi fost încă OK dacă această proiecție nu s-ar baza pe o creștere economică națională de tip Taiwan. Dar fără taiwanezi.

Adică pe pariul făcut de Dragnea că în țară se va produce, se va construi și se va tranzacționa din ce în ce mai mult, în contextul în care agricultura, industria și în general contextul este tot ăla de anul trecut, cel dinainte, etc.

Baza acestei gândiri optimiste este, așa cum înțeleg eu, faptul că, până acum, economia a tot crescut de câțiva ani (deși această creștere a fost în mare  parte și din reculul firesc de după marea criză).

Practic Grindeanu a făcut bugetul cum aș putea să îl fac și eu pe al meu dacă aș include la veniturile prognozate premiile de bridge, câștigurile la yams și succesele viitoare la loterie.

Și Comisia Europeană i-a atras atenția.

De altfel, din câte înțeleg dintr-un articol economic de azi din România Liberă, veniturile realizate în luna ianuarie a acestui an au scăzut cu 5.7% față de cele de anul trecut, din perioada incompetentului Cioloș, ceea ce nu este OK – conform prognozei pesediste ele ar fi trebuit să crească cu 5%.

De fapt toată creșterea asta economică pe care mizează PSD ca să își plătească alegătorii cât să iasă la vot și la mitinguri edentate de susținere, este extrem de volatilă.

Este suficient ca Donald Trump să aibă pe electroencefalogramă vreo colecție mai câșă de unde theta și să strice vreo două rachete prin Iran ca prețul petrolului să crească, rușii să închidă conducta Gazprom și din creșterea economică a lui Dragnea să rămână mai puțin decât din bikiniul vreunei duduițe rătăcite prin patul unui striper.

În context toată agitația asta cu teroarea procurorilor, cu schimbarea sau neschimbarea acestora, cu DNA, cu binomul și cu casele lui Iohannis cad foarte bine, câtă vreme grija noastră devine să rezistăm și să hăulim pe străzi, de o parte sau de alta a conflictului artificial, în loc să ne îngrijorăm și să reacționăm la ceea ce contează cu adevărat – respectiv așteptata notă de plată la nivel național pentru inconștiența și amatorismul unei guvernări mincinoase.

Leave a Reply

Your email address will not be published.