Deși sunt un utilizator entuziast de facebook nu pot spune că nu am înțelegere și chiar respect pentru cei care refuză să aibă de a face cu această găselniță a epocii moderne. În măsura în care aceste persoane mai există azi.
Sunt beneficii evidente ale utilizării acestui sistem de socializare, fără îndoială, de la informație, relații și regăsiri, până la satisfacerea unor necesități bazale ale ființei umane, respectiv aceea de a se exprima și de a fi ascultată. De 2 sau de 20000 de alte ființe umane.
Într-o lume în care am încetat de mult să ne mai pese cu adevărat de părerea celorlalți, facebookul creează mirajul că părerea fiecăruia contează chiar dacă, tehnic vorbind, aceasta este doar o urmă microscopică gravată în vreun cip îngropat în cine știe ce subsol al companiei.
Nu m-ar mira ca de fapt ideea cu Facebook să îi fi venit inventatorului acesteia după vizionarea filmului ”Matrix” și, uneori, văzându-mă pe mine dar și pe alții interacționând febril și din ce în ce mai exclusiv în mediul virtual, mă gândesc dacă FB nu este primul pas spre un viitor similar al umanității, un viitor în care vom fi legați de cabluri ca să producem energie și ni se vor strânge bășinile pentru suplimentarea gazului metan pe terminate dar în care, în mintea noastră, vom fi în continuare prezenți, tineri, frumoși, liberi și admirați.
Pentru că nimic din toate acestea nu sunt reale; nici informația, nici înjurătura, nici amorurile și nici certurile; totul este doar un flux de electroni mutat de colo colo, flux preferabil, din punctul de vedere al designerilor sociali, unor miliarde de oameni reînvățând să interacționeze.
Grupuri de interese, politicieni, oameni cu agendă și comercianți bântuie această lume precum agenții din ”Matrix” încercând să controleze cât pot ei de mult gândurile mai mult sau mai puțin sincere, elaborate sau doar defulate ale utilizatorilor, urmărindu-le activitatea, preferința, locația și discursul în bătălia constantă de a-i face consumatori, fani sau vectori de dispersare ai intereselor altora.
Și sunt unul din șeptel, știu asta, cu pozele, articolașele și poezioarele mele, în fapt principalul meu intreres pentru care am ales să mă alienez mai departe de lumea reală, căutând afinități, audiență și un oarecare sens suplimentar în viață pe aici.
Măcar conștientizez toate acestea și dacă vreodată FB va decide că nu este suficient doar să îmi trimită mesaje comerciale, să mă informeze cum este vremea acolo unde întâmplător mă aflu sau să mă întrebe pe ce parte mi s-a sculat aseară, ci va trimite vreo doi roboței să stea mai serios de vorbă cu mine, nu cred că o să fiu șocat.
Nu o să dezactivez, desigur, contul, la urma urmei adicția trebuie hrănită, dar măcar nu o să fiu șocat.