Momente de civilizaţie pe trecerea de pietoni din faţa blocului meu.
Două maşini oprite, cu luminile pe avarie, una condusă de un domn, cealaltă de o doamnă. Maşina doamnei, fireşte, pe zebră.
Bărbatul, aparent, genul de om care îşi ia din timp şi energie pentru a face lumea din jur mai bună, tocmai o atenţiona cu fineţe pe doamnă că trecerea de pietoni este o zonă a priorităţii şi nu o făzănărie deschisă vânătoarelor amatoare, înarmate cu Volkswagen.
Limbajul folosit de persoană, era clar, elocvent, chiar dacă întrucâtva metaforic şi uşor dezantropomorfizant, îndeosebi la capitolul adresare.
Nu suficient de metaforic însă cât să nu înţeleagă orice gură cască cine era vaca şi care era rabla.
Doamna nu m-a frapat nici ea ca fiind genul introspectiv sau tăcut.
Dimpotrivă, iritată de torentul de cuvinte, căruia aparent nu îi apreciase aspectul instructiv, femeia considera mai degrabă că o mică tamponare a spatelui maşinii colegului de trafic este o pedeapsă divină aplicată acestuia pentru mania de a opri la toate trecerile de pieton, taman azi, cînd ciorba e pe foc, decât un semn de inadaptare la trafic, pe care fraza „învaţă să conduci, vaca dracului” părea a o implica.
Fiind însă născută cu corzi vocale mici, deşi foarte active, femeia a considerat că din confortul habitaclului nu îşi poate face auzită opinia, aşa că a luat decizia curajoasă să iasă din maşină, în speranţa ajungerii la distanţa optimă la care de obicei ea mitraliază cu turuiala feminină.
Din exterior momentul în care femeia a şarjat spre mătăhălosul ei adversar a fost spectaculos, ca o manevră a unui vedete rapide româneşti de a ataca un cuirasat rusesc, condus de un căpitan îmbibat de vodkă.
Întrucât o poză echivalează cu o mie de cuvinte am lăsat ochii o clipă în pământ, manevrând febril mobilul spre funcţia de înregistrare video, aşa că am ratat câteva momente, poate decisive, ala angajamentului, putând constata doar că schimbul de idei se încheiase.
Plăcuţa de înmatriculare a femeii zbura spre carosabil cu graţia unei egrete proaspăt scopite în timp ce domnul, triumfător, îşi dosea propria plăcuţă de înmatriculare în portbagaj cu mândria cu care căpitanul echipei Dinamo ar prezenta cupa Intertoto fanilor.
Întrucât cel mai deştept cedează cei doi şi-au oprit confruntarea simultan.
El fluierând a pagubă dar mândru, probabil, de modul civilizat în care, din nou, s-a manifestat şi ea plină de mulţumirea că, deşi piţigăiată şi-a făcut vocea auzită, semn clar că a avut, din nou, dreptate.