Citesc pe B1TV că ieri un comando format din 4 pelerini, doi fiind membri operativi ai BOR și doi forțe auxiliare au încercat să împrumute, pe o perioadă nedefinită, moaștele sfântului Haralmbie, în speță mâna stângă a acestuia, din osuarul mânăstirii Spileo din Grecia.
Conform wikipedia sfântul Haralambie a fost cel mai bătrân dintre mucenicii prăznuiți de creștini, trăind 113 ani și fiind aparent chiar și în anul morții, 202, în formă maximă, dacă ar fi să integrăm relatările, demne de pățaniile unui Duncan McLeod, despre martirajul lui.
Astfel se pare că, în urma refuzului de a se închina la idolii păgâni, cu precădere la Dionisios, Venera și alte zeități mai puțin încruntate, experții romani în confruntări ideologice au încercat pe curul moșneagului unele din cele mai avansate și convingătoare argumente ale vremurilor acelea – jupuirea pielii, smulgerea cărnii cu cârlige, zdrobitul gurii, ardrea și, culmea cruzimii, trasul de barbă.
Moșneagul s-a dovedit totuși nu numai indestructibil la toate acestea, dar și mai capabil în toată această perioadă de fel de fel de minuni decât este capabil Cristian Tănase de o preluare în viteză sub presiune.
Situația ar fi devenit probabil gravă din punct de vedere teologic dacă până la urmă prefectului nu i-ar fi dat gândul bun să ia nemuritorului capul cu sabia, aducându-și aminte că, ”in the end it will be only one”.
Având în vedere prestația admirabilă, nivelul de miracole arătat, rezistența generală a trupului mucenicului, dar și faptul că acesta fusese deja parțial tranșat, Sfântul Haralambie a devenit un excelent material de moaște, multe din părțile trupului său fiind expuse spre contemplare și pregătite de pupare prin mânăstiri grecești sau românești, fiind, iată, un ”must have” al oamenilor cu credință aflați în pelerinaj.
A fost nevoie de implicarea promptă și profesionalismul poliției elene, a puternicului detașament de protecție și recuperare a moaștelor, pentru ca mâna preasfântului să fie recuperată spre beneficiul buzelor mai mult sau mai puțin mustăcioase ale credincioaselor de la miazăzi, româncele noastre trebuind, urmare a eșecului misiunii celor 2 preoți, să se mulțumească și anii următori cu ciolanele, tocite de pupături, ale Sfintei Paraschiva, asta desigur dacă nu cumva chiar în aceste zile vreo echipă specială de clerici eleni nu contratacă...