Prețul gigacaloriei

 

Vești minunate, de-a dreptul miraculoase de fapt: prețul gigacaloriei în așezarea învecinată mie, București, crește fără ca, totuși, această creștere să afecteze cetățeanul iubitor de Firea, conform declarațiilor cu mâna pe inimă ale reprezentantului primăriei.

Astfel, deși creșterea este preconizată a fi un puroi de doar vreo 20%, se zice că ronțăitorul de semnițe casnic nu urmează a simți nimic de natură a-l face ceva mai gânditor când se duce să dea cu ștampila la urne, urmare a unei subvenții meșteșugite pe care stăpânirea urmează a o da simpaticei organizații de distribuire a apei călâi prin capitală.

Acuma, poate și pentru faptul că eu votez și contribui prin Tunari, o comună cu alte obiective și respirație politică decât asistații sociali din împrejurimi, nu pot să nu mă gândesc dacă de fapt nu același consumator casnic, botezat de data aceasta ”contribuabil bovin” nu este el cel care, prin taxe și impozite, participă activ la această subvenție, și prin ea acoperă de fapt creșterea de preț. Și dacă nu tot bivolimea suspomenită va fi cea care va susține, tot din teșchereaua proprie, creșterile generale de preț și celelalte mici modificări benefice pe care susnumita modificare în costurile energiei urmează a le induce, în obișnuita cascadă de rahat ce urmează a se răspândi peste bucureștean.

Nu că nu ar fi de unde, câtă vreme stăpânirea socialdemocratoaldistă a crescut cu 10% punctul de pensie, cu nu știu cât la sută salariul minim și, dacă nu dă holera, benga sau boala cea rea peste ei, or s-o mai facă, în nici 5-10 ani, din nou (dacă desigur mai rămâne careva pe aici).