Rusul, scutul și Realitatea

În camera de gardă telecomanda nu mai merge, aşa că am ramas blocat pe un talk show la Realitatea.

Este rău, cu exceptia momentelor ceva mai bune în care se dau reclame.

Invitații vorbesc într-o ierarhie stabilită de sonoritatea vocii şi sunt cu toții atotştiutori.

Subiectele sunt variabile, doar înțelepciunea lor profundă şi tonul categoric sunt invariabile.

De exemplu unul din ei cunoaşte cu exactitate dorințele lui Putin. Îl citeşte pe rus ca pe o carte şi i-a demascat planul de a reface imperiul sovietic. Ca atare nu poate decât să se bucure de existența scutului antirachetă al NATO, practic o protecție față de ruşi la fel de inexpugnabilâ ca un body cu năsturei în fața unui obsedat sexual.

Eu personal mi se pare că existența acestor scuturi nu este neaparat un lucru bun, mai ales pentru scutieri, datorită particularității explozive a interacțiunii acestora cu rachetele. Şi când este vorba de rachete care explodează eu, cu lașitate, aş prefera să fie în altă parte, prin Alaska de exemplu.

Pare că există nişte oameni care se gândesc că la o adică, dacă va căpia rusul, aderarea noastră la NATO ar face vreo diferență, gen că asta i-ar opri sau măcar  i-ar încetini dacă li s-o face chef dvizită, sau că, în caz de invazie pravoslavnicâ, am vedea picior de american prin meleagul nostru lipsit de petrol.

Mai mult, văd pe câte unii care mai simt şi că le-a crescut un coi nordatlantic şi care, acum că ruşii, turcii şi americanii au început să se hârjonească, cu câte o rachetuță sau avionaş prăbuşit, se bagă şi ei în seamă cu ce o sa facem şi cât de pregătiți suntem să o dregem în caz de zavistie cu psihopații de la răsărit.

Când de fapt pregătirea noastră este strict echivalentă cu vaselina la puşcarie.

Desigur, cât am scris astea, discuția la Realitatea a evoluat spre alte prostii.

Dar este în regulă. Discuțiile acestea şi talk showurile în general sunt cam la fel de eficace ca 1 mg de alprazolam pentru mine...

Leave a Reply

Your email address will not be published.