SCRISOARE CATRE DRAGI PRIETENI
Thursday, 15 December 2011
Dragi prieteni, 
Încheiem acum un mandat de rectorat la UMF “Gr. T. Popa”.
Îl încheiem împreună şi sper că tot împreună plecăm la drum spre viitor.
Am trecut printr-o campanie electorală care ar fi putut părea pentru unii scurtă, doar 7 zile, dar care, personal, m-a marcat.
Cei care mă cunosc din vremuri vechi ştiu că am purtat multe războaie şi că le-am câştigat onorabil. Însa disputa de acum m-a marcat prin faptul că a fost coborâtă la un nivel suburban: instituţii ale statului, care ar trebui să protejeze pe orice cetăţean, au intervenit de o manieră inacceptabilă şi inadmisibilă, încercând să vă manipuleze gândurile şi să vă deturneze votul.
Faptul că atâtea forţe externe universităţii s-au unit pentru a mă frânge mă flatează, deoarece înseamnă că reprezint un pericol pentru cei care blamează categoriile profesionale de elită – profesorii şi medicii – şi îmi dă un sentiment de încredere în propriile forţe. Sunt un lider în lupta împotriva unui regim care ne propune o democraţie formală, bazată pe structuri poliţieneşti.
Sunt sigur că atacurile sub centură şi mârşăviile la care am fost supus - nu doar eu, ci şi apropiaţii mei - v-au dezvăluit adevarata faţă şi caracterul celor care doresc puterea cu orice preţ, direct sau prin reprezentanţi.
De asemenea, aţi observat că nu m-am coborât la acel nivel al mizeriei, dar trebuie să recunosc că am făcut eforturi continue pentru a păstra dezbaterea la un nivel academic, abţinându-mă de la replici care ar fi presupus utilizarea aceloraşi arme murdare. Absenţa reacţiilor mele nu a fost din frică, ci din demnitate.
Dragi prieteni,
Vineri aveţi posibilitatea de a alege, nu între doi candidaţi, ci între două viziuni manageriale, două concepţii de viaţă.
Puteţi alege ca standardele de calitate să coboare (renunţând la criteriile de performanţă ştiinţifică şi profesională), ca universitatea să îşi piardă calificativele obţinute prin munca susţinută a dumneavoastră de-a lungul ultimilor patru ani, ca factorii politici să comande, iar organele unui stat poliţienesc să fie vectori de decizie în mediul academic.
Puteţi alege, din contră, ca Universitatea să reprezinte un reper de elită al mediului academic, să apere independenţa şi autonomia profesională şi să aplice un program bazat pe îmbinarea între tradiţie, modernitate şi spiritualitate, pentru realizarea visului comun definit acum trei ani şi jumătate: consolidarea demnităţii şi libertăţii academice.
În esenţă, vineri nu decidem doar viitorul Universităţii, ci al fiecăruia dintre noi, individual.
Consideraţi această scrisoare a mea drept un mesaj de mulţumire pentru tot ce aţi însemnat voi până acum în viaţa mea profesională şi în cariera universitară. Niciun profesor nu poate funcţiona singur într-o structură didactică; nici un rector nu poate spera la maximizarea şi valorizarea rezultatelor universităţii pe care o conduce fără un corp profesoral de elită.
Suntem în decembrie şi, dincolo de momentul electoral, vreau să vă mulţumesc şi să vă urez sărbători liniştite şi în tihnă, împreună cu cei dragi.
Cu dragoste,
Vasile Astărăstoae
Încheiem acum un mandat de rectorat la UMF “Gr. T. Popa”.
Îl încheiem împreună şi sper că tot împreună plecăm la drum spre viitor.
Am trecut printr-o campanie electorală care ar fi putut părea pentru unii scurtă, doar 7 zile, dar care, personal, m-a marcat.
Cei care mă cunosc din vremuri vechi ştiu că am purtat multe războaie şi că le-am câştigat onorabil. Însa disputa de acum m-a marcat prin faptul că a fost coborâtă la un nivel suburban: instituţii ale statului, care ar trebui să protejeze pe orice cetăţean, au intervenit de o manieră inacceptabilă şi inadmisibilă, încercând să vă manipuleze gândurile şi să vă deturneze votul.
Faptul că atâtea forţe externe universităţii s-au unit pentru a mă frânge mă flatează, deoarece înseamnă că reprezint un pericol pentru cei care blamează categoriile profesionale de elită – profesorii şi medicii – şi îmi dă un sentiment de încredere în propriile forţe. Sunt un lider în lupta împotriva unui regim care ne propune o democraţie formală, bazată pe structuri poliţieneşti.
Sunt sigur că atacurile sub centură şi mârşăviile la care am fost supus - nu doar eu, ci şi apropiaţii mei - v-au dezvăluit adevarata faţă şi caracterul celor care doresc puterea cu orice preţ, direct sau prin reprezentanţi.
De asemenea, aţi observat că nu m-am coborât la acel nivel al mizeriei, dar trebuie să recunosc că am făcut eforturi continue pentru a păstra dezbaterea la un nivel academic, abţinându-mă de la replici care ar fi presupus utilizarea aceloraşi arme murdare. Absenţa reacţiilor mele nu a fost din frică, ci din demnitate.
Dragi prieteni,
Vineri aveţi posibilitatea de a alege, nu între doi candidaţi, ci între două viziuni manageriale, două concepţii de viaţă.
Puteţi alege ca standardele de calitate să coboare (renunţând la criteriile de performanţă ştiinţifică şi profesională), ca universitatea să îşi piardă calificativele obţinute prin munca susţinută a dumneavoastră de-a lungul ultimilor patru ani, ca factorii politici să comande, iar organele unui stat poliţienesc să fie vectori de decizie în mediul academic.
Puteţi alege, din contră, ca Universitatea să reprezinte un reper de elită al mediului academic, să apere independenţa şi autonomia profesională şi să aplice un program bazat pe îmbinarea între tradiţie, modernitate şi spiritualitate, pentru realizarea visului comun definit acum trei ani şi jumătate: consolidarea demnităţii şi libertăţii academice.
În esenţă, vineri nu decidem doar viitorul Universităţii, ci al fiecăruia dintre noi, individual.
Consideraţi această scrisoare a mea drept un mesaj de mulţumire pentru tot ce aţi însemnat voi până acum în viaţa mea profesională şi în cariera universitară. Niciun profesor nu poate funcţiona singur într-o structură didactică; nici un rector nu poate spera la maximizarea şi valorizarea rezultatelor universităţii pe care o conduce fără un corp profesoral de elită.
Suntem în decembrie şi, dincolo de momentul electoral, vreau să vă mulţumesc şi să vă urez sărbători liniştite şi în tihnă, împreună cu cei dragi.
Cu dragoste,
Vasile Astărăstoae
