Blog Vasile Astărăstoae

8 comentarii la “Dezbatere privind legea transplantului”

1. BogdanC a scris:
   17 November 2008 la 3:02 PM

   In argumentatia sa, D-l Zota nu detine niciuna dintre caracteristicile unei discutii care se pretinde a fi docta. Exista in unele dintre religiile lumii credinta conforma careia “raul e lipsa binelui”. In cazul de fara, lipsa dezacordului nu inseamna acordul insusi. Intr-adevar, ignoranta poporului nostru si informarea mediocra a cetateanului ar conduce, la unison, la cresterea numarului de donatori volens nolens. In cazul in care aceasta lege ar fi adoptata, as fi curios sa aflu cati dintre cei care au votat-o “uita” sa sune sa-si exprime dezacordul. Cred ca niciunul. Toti vor suna degraba, pentru ca odata rezolvata problema personala, sa-si planifice pe calendar niste transplanturi, neavand materia biologica necesara, dar asteptand, cu satisfactie, victimele ignorantei, ale proastei informari si ale accidentelor rutiere.

2. neagoe c. a scris:
   22 November 2008 la 11:07 AM

   despre transplantul din romania colegiul medicilor oare nu trebuie sa aiba responsabilitate, opinie? eu cred ca da; ca la agentia de transplant este HAOS stim; stim si ca ministerul este in afara problemei. am sa iau exemplul Constantei, poate asa se trezeste cineva; la Constanta, toata tara si nu numai, stie ca se vindeca diabetul, in urma unui transplant de celule pancreatice, realizat de marele prof. dr vasile sirbu. un confrate, daca imi aduc bine aminte, de la Timisoara (diabetolog si om serios) a spus cu delicatete (pe mine nu ma caracterizeza as ceva) ca afirmatiile acestui sirbu, miros a reclama, de altfel interzisa si putin a excrocherie. acest sirbu a mai facut cel putin un transplant renal soldat cu deces, la o tinara, in perioada cind Constanta nu era autorizata pt. transplant renal. de altfel nimeni nu s-a interesat daca au fost indeplinite testarile si conditiile minime, care sa garanteze, cel putin teoretic viata bolnaavilor si care a fost evolutia acestora, daca in unele situatii, nu au fost chiar practici mengeliene. aceste fapte eu le-am mai semnalat, o parte le stie si mass media, dar se pare ca viata unor oameni nu mai conteaza vis a vis de prestigiul unor exdroci! remarcati, nu am spus criminali (am fost delicat) sa ma astept la vreo cercetare? sper inca.

3. Silviu Marin a scris:
   1 December 2008 la 3:24 AM

   Buna dimineata, stimate prof. – dr. univ., d-le Vasile Astarastoae, si stimati blogeri romani.

   NU AVETI dreptate, din pacate. De ce nu? Fiindca o LEGE fundamentata pe religie, imi pare rau s-o spun, conduce la haos, NU doctorii traficanti de organe(!) Cantariti mai bine, va rog, ceea ce afirmati pe posturi fiindca riturile / paradigmele (i.e., religioase) NU mai pot dicta in probleme de viata si moarte. Doctorul sau familia, in cazul RECOLTARII, pot; NU ritul de apartenenta al decedatului.
   De pilda, daca decedatul a fost un cersetor cu unele organe interne in regula, atunci MEDICUL care l-a avut sub observatie pana sa moara, zic eu, ar trebui sa decida in privinta RECOLTARII organelor acestuia, dar, desigur, GRATIS. Ceea ce e contra cost, e TRAFIC.
   Pe de alta parte, FAMILIA, in cazul unui muribund fara discernamant, ar trebui, de asemeni, sa decida, respectiv tot in privinta RECOLTARII (i.e., gratuite). Iar daca membrii familiei decedatului sunt in dezacord unii cu altii in aceasta privinta, eu stiu, poate ca ar trebui sa se ajunga la proces. Problema e TIMPUL ramas.
   Daca, spre exemplu, un copil are urgenta nevoie de inima unui alt copil fara NICIO sansa de scapare dintr-un accident? Si daca mama acestui copil muribund nu-si da acordul pentru recoltare, dar bunica si-l da (e.g., in cazul in care familia aceasta e de intelectuali si INTELEGE semnificatiile SI procedura acestui proces, desigur; daca nu, cum se intampla mai mereu – dai numai peste taranime si muncitorime -, e mai dificil…), in schimb? Cum faceti, d-nelor si d-lor doctori, asadar?
   Il condamnati SI PE celalalt copil muribund, care ar putea scapa mult mai usor decat cel cu inima sanatoasa, dar cu… plamanii zdrobiti, sa zicem? Din ce motiv? Din cel al eticii?
   Pai, nu e ETIC sa incerci sa salvezi pe orice mijloace, mai ales ca medic? Or de-ar fi legalizat acest aspect, nu te-ai numi cumva… CRIMINAL daca ai refuza, respectiv tergiversa, procedura, chiar daca TOTI membrii familiei acelui copil cu inima sanatoasa, dar cu plamanii zdrobiti, ar fi de acord, la unison? Eu, unul, cred ca da…
   Si, repet, in cazul disensiunilor intre membrii aceleiasi familii, trebuie depus un efort comun, respectiv din partea nu numai a medicului, ci si a directiunii spitalului in care copilul potential donator a fost internat, dar care acum il gazduieste doar pentru morga.
   Directiunea ar trebui sa incerce sa convinga membrii rudele acelea bigote sa faca ceva BUN, macar pentru un alt copil suferind. In fond, la nivel simbolic, copilul lor mort acum salveaza un copil PE MOARTE, dandu-i viata; de la moarte la viata…
   Cat priveste EUTHANASIEREA, aceasta, dupa mine, poate exista in doua feluri:

   a) cu acordul EXPLICIT si/sau IMPLICIT (i.e., mimic si/sau gestic) al muribundului, sau…
   b) cu acordul rudelor (<– aspectul IMPLICIT), respectiv in prezenta unei comisii care sa evalueze intentia mesajului muribundului, nu doar sa asculte versiunea rudelor acestuia; poate vor, pur si simplu, sa scape de el/ea mai repede asa.

   Acum, d-le profesor, d-voastra vorbiti aici, in genere, de dreptul la libera autodeterminare (mai poate exista un tip de autodeterminare – cel constrans, coercizat -), respectiv in cazul euthanasierii si/sau al recoltarii de organe. Or dl dr. si dir. – exec., Zota, va contrazice pe buna dreptate, insa. Da, am urmarit ambele parti ale dezbaterii aici.
   Pai, cum sa putem noi, adulti fiind, de bune vorbele unei copile sub-sectariste (crestinismul a pornit, de-asemeni, ca secta) de 13 ani, care habar n-avea ce-i cu medicina, in genere, daramite cu sansele ei potentiale de supravietuire in cazul acelui transplant?
   Stiti ce? Eu, unul, cred (sunt cvasi-convins, de fapt) ca fetita a fost manipulata de familie in sensul aducerii in prim-plan a “motivului” privind autodeterminarea ca fiinta umana, a drepturilor copilului de decizie, ca tabuurile lor (ale parintilor si celorlalte rude) religioase sa nu fie incalcate; sa ramana tabuuri. Si, uite-asa, copilul… e MORT. Or CATE astfel de cazuri nu aveti / avem in toata lumea? Adica, de cate nu ati auzit? 🙂 Banuiesc ca de foarte multe…
   Iar d-voastra preferati TABUUL in locul VIETII?

   P.S. Va felicit doar pentru interventia de la N24, in privinta transplanturilor cu celule – susa / stem. Atat.

   Va multumesc.

4. Silviu Marin a scris:
   1 December 2008 la 3:30 AM

   Apropo, NU confundati autoritatea medicului, care ne spune sa-i urmam sfatul cu privire la lista X si la modul Y de administrare / dozare, cu autoritatea statului cu privire la euthanasiere si/sau recoltare fiindca, de ce sa n-o spunem pe sleau, Legea euthanasierii la “sfatul” medicului nu va trece nicicand; e o prostie. Or asta nu inseamna, desigur, sa nu ascultam de argumentele oferite de specialisti in privinta recoltarilor.
   Doar euthanasierea sa ramana tabu d.p.d.v. legal, DAR partial(!) fiindca trebuie, la urma urmei, sa existe niste stipulari privind euthanasierea care se conformeaza principiilor expuse de mine in punctele (a) si/sau (b).
   Daca pacientul SAU ruda(-ele) vrea/vor sa se recurga la euthanasiere, NU trebuie sa existe vreo prevedere legala ANTI-euthanasiere, atunci; vreuna care sa-l incrimineze pe medicul care a apasat pe “OFF”. Nu are nicio raspundere medicul aici.

5. Silviu Marin a scris:
   4 December 2008 la 11:03 PM

   Stimate prof. – dr. univ., d-le Vasile Astarastoae,

   Buna seara. Iata, un alt tanar (i.e., Eugen Anghel) a murit in spital, suferind de ciroza (si de altele, presupun), desi a cerut cu disperare sa fie euthanasiat. Legea n-o permitea, asa ca… medicii l-au lasat, in cele din urma. Basescu? NIMIC… 🙂 Nu, nu l-au euthanasiat, ci l-au LASAT sa moara, pur si simplu.
   Da, STIU, versiunea OFICIALA va infirma orice supozitie, dar NU intr-un mod credibil pentru cei care gandesc pentru EI si LOGIC. In fine, daca Legea nu-ti permite sa euthanasiezi la solicitarea muribundului si/sau a familiei, dupa o prezentare in detaliu a sanselor (i.e., NULE) de reusita ale pacientului, mai simplu e sa-l LASI sa moara, nu?
   Deci, ce-i de facut? Eu, unul, cred ca o propunere de proiect de Lege in acest sens, dupa cum am mentionat si in celelalte mesaje ale mele; ceva detaliat si NON-vag(!) fiindca, deh!, asa se concep Legile in Romania: VAGI.

   P.S. Sa nu mai fie nevoie sa-i lasam pe cei care chiar NU MAI DORESC sa sufere, sa sufere, d-le profesor. Stiu ca eu, unul, nu mi-as dori sa sufar.

   Va multumesc.

6. Andrei Mirela a scris:
   17 January 2009 la 8:03 AM

   Cu legea transplantului sunt total de acord dar in privinta eutanasierii sunt intr-un total dezacord.UN MEDIC PRIN NATURA MESERIEI LUI ESTE OBLIGAT MORAL SI PROFESIONAL SA SALVEZE NU SA IA VIATA CUIVA.

7. Adrian Socaci a scris:
   28 February 2009 la 12:15 AM

   În opinia mea, e nevoie urgent de o legislaţie clară, în domeniul procedurii transplantului în România, la fel ca şi în alte ţări, privind acordul prezumat, respectiv respectarea opiniei personale a fiecărei om şi nu a membrilor familiei acestuia.Astfel se vor putea salva foarte multe vieţi, şi se vor reduce listele de aşteptare a celor care au nevoie de un organ.Aceste legi trebuie adoptate cât mai urgent, pentru că sunt sute de oameni care aşteaptă o minune, o soluţie salvatoare, deci trebuie să ne gândim şi la ei.

8. Sideratul a scris:
   4 March 2009 la 2:26 AM

   Interesanta dezbaterea.Se vor gasi partizani de ambele parti ale baricadei.
   Numai ca lucrurile nu se judeca dupa ureche si intotdeauna trebuie sa te interesezi de caracterul si competentzele in domeniu, doar suntem in Romania nu?
   In marea majoritate in pozitiile de varf se afla oameni care nu ar trebui sa se afle acolo. Daca domnul prof A. are merite pe care chiar si inamicii sai sunt obligatzi sa le recunoasca cine e oare Dr Zota ? Un chirurg de renume ? Un imunolog talentat ? Un specialist in oncologie sau hematologie ? UN gastroenterolog? Cardiolog? Pneumolog ? NU !
   Poate un bun manager?- desi un coleg remarca haosul real de la Agentia de Transplant. O alta modalitate de a risipi banii contribuabilului prin crearea acestei structuri care plimba banii dintr-o parte in alta.
   Si pe cine sa punem SEF ? Pe fratele nu spun tzine ,hac, persoana insemnata…Becher…

   De ce tocmai Caragiale a ales exilul ? Pentru ca nici el nu mai suporta domle!

   Curat murdar…

Comentează acest articol