Patriei, cât mai mult cărbune
În Epoca Ceauşescu, politica de stat era de discreditare a intelectualilor, de minimalizare a aportului culturii în dezvoltarea societăţii şi de fetişizare a activităţilor "productive". De frica ideilor, Ceauşescu, a încercat să modifice statusul social al oraşelor universitare, plasând mastodonţi industriali în acestea.
Nici Iaşul nu a scăpat de această politică. Astfel, au apărut mari întreprinderi (dovedite falimentare după 1989) care aveau drept rol modificarea demografică şi trecerea în umbră a emblemei oraşului, constituită de un învăţământ universitar şi preuniversitar performant.
Efectele „reeducării“
Se pare că această politică a dat rezultate. Dispreţul faţă de cei care "nu produc" a continuat şi în epoca postdecembristă. Actuala campanie electorală, luările de poziţie ale politicienilor dovedesc că încă nu s-a înţeles aportul şcolii în dezvoltarea durabilă a unei cetăţi. Candidaţii vorbesc despre economie, producţie, atragerea de capital, despre slujbe la stat (sau mai corect de stat degeaba) şi nu pomenesc nimic, sau aproape nimic, despre atragerea capitalului spiritual în definirea viitorului oraşului.
Mai mult, din motive strict politicianiste, atunci când se pomeneşte de învăţământul universitar, raportarea se face doar la două universităţi, omiţându-se, în mod intenţionat, a se pomeni despre Universitatea de Arte, de Universitatea Al.I.Cuza, sau de U.M.F. Gr. T. Popa Iaşi. În toată această campanie ni se vând gogoşi despre spiritul european.
Raportarea
Am vizitat două oraşe din spaţiul european: Salamanca şi Freiburg. Aceste oraşe, în care nivelul de trai este cam cu 30% mai mare decât în restul ţărilor respective, gravitează în jurul Universităţii.
În Salamanca, veniturile sunt realizate de două activităţi: universitară şi cea a argintarilor (singurii din Spania care mai păstrează modelul maur). Două treimi din oraş (inclusiv spitalele) sunt proprietatea Universităţii. În aceste condiţii, în Salamanca nu am întâlnit niciun locuitor sau politician care să dorească parcuri industriale, mamuţi industriali sau ca oraşul să devină capitală industrială. Dimpotrivă, se mândreau că au o universitate (cea mai veche din Europa), se mândreau cu locul acesteia în top 500, se mândreau că sunt Cetate Universitară.
Realitatea bahluiană
În Iaşi? Câţi ieşeni se mândresc cu faptul că Universitatea Al.I. Cuza se situează de câţiva ani pe primul loc în topul universităţilor româneşti, câţi ieşeni se mândresc cu rezultatele obţinute de învăţământul universitar ieşean?
Atenţia politicienilor, a formatorilor de opinii şi, din păcate, a mass mediei se îndreaptă spre cancanuri, spre scandaluri, uneori artificial construite, iar performanţele sunt trecute sub tăcere. În continuare, cultura este marginalizată sub pretextul că "nu ar fi productivă".
În aceste condiţii, daţi-mi voie să fiu sceptic cu privire la viitorul Iaşului. Sper, însă, să fiu doar un sceptic contrazis de realitate şi într-adevăr Iaşul să aibă un viitor.
Recunoaştere
Ca o confirmare a celor spuse, legat de atitudinea faţă de performanţă, Revista Română de Bioetică a fost acceptată de Thomson Scientific pentru a fi cotată ISI, începând cu 1 ianuarie 2007. Cei din domeniul cercetării ştiinţifice ştiu că aceasta constituie o recunoaştere majoră şi o includere în circuitul internaţional. Cu alte cuvinte, intrarea într-un club de elită. În România există doar opt reviste acceptate la cotare ISI, iar în domeniul medical, Revista Română de Bioetică este a doua cotată. În orice ţară, un asemenea eveniment ar fi constituit un prilej de mândrie şi ar fi fost intens mediatizat. În orice ţară civilizată. Cu toate acestea, deşi Revista Română de Bioetică este editată la Iaşi, mass media ieşeană nu a scris niciun cuvânt despre această recunoaştere. Quod erat demonstrandum.
Autor: Vasile Astărăstoae
Sursa: ieseanul.ro
Nici Iaşul nu a scăpat de această politică. Astfel, au apărut mari întreprinderi (dovedite falimentare după 1989) care aveau drept rol modificarea demografică şi trecerea în umbră a emblemei oraşului, constituită de un învăţământ universitar şi preuniversitar performant.
Efectele „reeducării“
Se pare că această politică a dat rezultate. Dispreţul faţă de cei care "nu produc" a continuat şi în epoca postdecembristă. Actuala campanie electorală, luările de poziţie ale politicienilor dovedesc că încă nu s-a înţeles aportul şcolii în dezvoltarea durabilă a unei cetăţi. Candidaţii vorbesc despre economie, producţie, atragerea de capital, despre slujbe la stat (sau mai corect de stat degeaba) şi nu pomenesc nimic, sau aproape nimic, despre atragerea capitalului spiritual în definirea viitorului oraşului.
Mai mult, din motive strict politicianiste, atunci când se pomeneşte de învăţământul universitar, raportarea se face doar la două universităţi, omiţându-se, în mod intenţionat, a se pomeni despre Universitatea de Arte, de Universitatea Al.I.Cuza, sau de U.M.F. Gr. T. Popa Iaşi. În toată această campanie ni se vând gogoşi despre spiritul european.
Raportarea
Am vizitat două oraşe din spaţiul european: Salamanca şi Freiburg. Aceste oraşe, în care nivelul de trai este cam cu 30% mai mare decât în restul ţărilor respective, gravitează în jurul Universităţii.
În Salamanca, veniturile sunt realizate de două activităţi: universitară şi cea a argintarilor (singurii din Spania care mai păstrează modelul maur). Două treimi din oraş (inclusiv spitalele) sunt proprietatea Universităţii. În aceste condiţii, în Salamanca nu am întâlnit niciun locuitor sau politician care să dorească parcuri industriale, mamuţi industriali sau ca oraşul să devină capitală industrială. Dimpotrivă, se mândreau că au o universitate (cea mai veche din Europa), se mândreau cu locul acesteia în top 500, se mândreau că sunt Cetate Universitară.
Realitatea bahluiană
În Iaşi? Câţi ieşeni se mândresc cu faptul că Universitatea Al.I. Cuza se situează de câţiva ani pe primul loc în topul universităţilor româneşti, câţi ieşeni se mândresc cu rezultatele obţinute de învăţământul universitar ieşean?
Atenţia politicienilor, a formatorilor de opinii şi, din păcate, a mass mediei se îndreaptă spre cancanuri, spre scandaluri, uneori artificial construite, iar performanţele sunt trecute sub tăcere. În continuare, cultura este marginalizată sub pretextul că "nu ar fi productivă".
În aceste condiţii, daţi-mi voie să fiu sceptic cu privire la viitorul Iaşului. Sper, însă, să fiu doar un sceptic contrazis de realitate şi într-adevăr Iaşul să aibă un viitor.
Recunoaştere
Ca o confirmare a celor spuse, legat de atitudinea faţă de performanţă, Revista Română de Bioetică a fost acceptată de Thomson Scientific pentru a fi cotată ISI, începând cu 1 ianuarie 2007. Cei din domeniul cercetării ştiinţifice ştiu că aceasta constituie o recunoaştere majoră şi o includere în circuitul internaţional. Cu alte cuvinte, intrarea într-un club de elită. În România există doar opt reviste acceptate la cotare ISI, iar în domeniul medical, Revista Română de Bioetică este a doua cotată. În orice ţară, un asemenea eveniment ar fi constituit un prilej de mândrie şi ar fi fost intens mediatizat. În orice ţară civilizată. Cu toate acestea, deşi Revista Română de Bioetică este editată la Iaşi, mass media ieşeană nu a scris niciun cuvânt despre această recunoaştere. Quod erat demonstrandum.
Autor: Vasile Astărăstoae
Sursa: ieseanul.ro
20 May 2008 la 11:43 AM
Stimate d-le profesor,
Cu siguranta cei ale caror pareri conteaza cu adevarat, au apreciat si apreciaza orice succes venit in urma unor eforturi sustinute. Din pacate, in Romania, TV-ul are caracter de lege (sunt des auzite expresii precum “Pai cum sa nu fie adevarat? A aratat la stiri…”). Traim intr-un deceniu in care intreaga lume se plange de scurtimea timpului zilei. Totusi, putini sunt cei care selecteaza informatia primita. Intr-atat de putini incat nu reusesc sa scada ratingul unei emisiuni mediocre. Si atata timp cat vor exista spectatori, circul va continua sa aiba succes…
20 May 2008 la 4:54 PM
Eu nu am a comenta cele ce s-au spus pana acum am a pune o intrebare… de ce in spec. ortopedie nu sunt destule conferinte congrese si alte manifestari in acest domeniu, sau daca sant de ce nu sant mediatizate? De ce pe site-ul cmb sau cmr, nu apare mai nimic in ac. domeniu. Dece nu actualizati site-ul? Va scriu pe blogul d-voastra D-NULE PROF. pt. ca in alt loc nu stiu sa scriu. Sant pensionara si sant incepatoare in manevrarea internetului. Cu mii de scuze, va rog sa-mi raspunde-ti tot pe blogul D-voastra.
24 May 2008 la 11:35 PM
Ce sa credem din acest anunt? Se pare ca nu mai vreti sa-mi raspundeti la subiectul “Suntem puternici” se va da in folosinta Ansamblul de locuinte? Si cine va sta in ele? Pe ce criterii? Stie cineva ca va primi locuinta? Nici un anunt nu a fost publicat in timp util. Nu a existat perioada de depuneri de dosare pentru rezidentii de anul 1
http://www.dspiasi.ro/index.php?loc=anunturi
Marti, 27.05.2008, la ora 15.30, Eugen Nicolaescu, Ministrul Sanatatii, va da in folosinta ansamblul de locuinte ANL, pentru ca la ora 16.10 minute sa inmaneze personal repartitiile destinate medicilor rezidenti. Acest eveniment va avea loc in amfiteatrul Spitalului Clinic de Psihiatrie Socola. La ora 17.30, ministrul sanatatii va participa si la inaugurarea Pavilionului 2 Femei, din cadrul aceluiasi spital.
25 May 2008 la 7:38 PM
Am fost plecat o saptamina si nu stiu despre aceasta repartitie. Am sa ma interesez.
27 May 2008 la 4:49 PM
Repartitia electorala a locurilor pentru rezidenti, care era trecuta in programul ministrului, s-a anulat. Multumesc ca m-ati anuntat in timp util. Viitoarea repartitie va fi facuta de o comisie din care vor face parte si reprezentanti ai rezidentilor, ai UMF-ului si ai Colegiului Medicilor. Cand mai aveti astfel de informatii va rog sa mi le comunicati.
27 May 2008 la 6:32 PM
Vă mulţumesc mult pentru tot!!!
Am fost la întâlnirea cu Ministru, domnul Fenechiu; Adomniţei – ministrul educaţiei; Dr Hurmuzachi şi Dr Călin Scripcaru. De fapt ei au facut un fel de repartiţie. Au citit lista de pe pagina DSP şi au înmânat celor prezenţi o hârtie cu care sa mearga la DSP să completeze dosarele. Au precizat că rezidenţii de anul 1 nu vor fi luaţi în consideraţie pentru a primi locuinţă. Adică dosarele existente pot fi completate nu pot fi depuse noi dosare de către rezidenţii de anul 1. Rezidenţii de an mai mare decât 1 pot depune dosare, dar prioritari sunt cei de pe lista. S-au regăsit în sală rezidenţi de anul 5 care au depus dosar în 2005 dar nu şi în 2007 şi care nu erau pe lista magică. Nu se ştie sigur de unde a apărut lista respectivă. Într-adevăr erau în sală rezidenţi care au primit ordin de evacuare dar nu se stie caţi dintre ei erau în această situaţie. Despre problema criteriilor de atribuire, s-a precizat (Dr Hurmuzachi) că de fapt criteriile sunt norme şi că nu vor exista punctaje pentru atribuirea locuinţelor. După cum se vede treaba nu voi primi locuinţă ANL, nici nu am pretenţie să primesc ceva ce nu mi se cuvine. Doresc doar ca procedura să fie una corectă.
E o lume rea lumea cu care vă luptaţi! Vă doresc multă putere, sănătate şi realizări.
27 May 2008 la 7:50 PM
“Tacerea” dumneavoastra legata de repartitia ANL-urilor am interpretat-o ca pe neimplicare intr-o situatie care nu mai privea UMF-ul. Daca nu ati fost informat va aducem la cunostinta pe aceasta cale ca s-a revenit asupra repartitiei medicilor rezidenti in locuintele ANL. Astfel incat astazi 27.05.2008 intr-o atmosfera tensionata ministrul sanatatii a repartizat intr-un final aceste locuinte, fara ca macar in ordinul personal de repartitie sa fie mentionat spatiul primit sau data la care vom beneficia de acesta. Aceasta formulare vaga a repartitiei insotita de lipsa afisarii unor criterii obiective dupa care s-a realizat, a starnit nemultumirile celor aflati in sala. In pozitia de medic rezident ultimul an cazat in caminul din Alexandru am intrebat pe domnul director al ASP cand vom putea fi cazati efectiv. Dumnealui a formulat doar o promisiune evaziva evitand sa dea o data concreta. Toate aceastea ma fac sa cred ca de fapt se doreste o noua tergiversare si ca aceasta intreaga “desfasurare de forte” nu a fost gandita decat ca un gest electoral deplasat. Daca totusi se va respecta programul propus de ASP pentru repartitii (desi in mod cert acestea vor fi contestate in urmatoarele zile) vom intra in posesia locuintelor prin luna august sau chiar in toamna. In conditiile in care avem un examen de specialitate in octombrie , rezidentii de an 5 care nu vor avea post de specialist in Iasi (si deci vor pierde locuinta ANL in decembrie) vor fi nevoiti sa se mute pentru o perioada scurta de timp care va coincide probabil si cu perioada de preajma examenului. Va rugam sa incercati sa gasim o solutie prin care aceasta categorie de rezidenti sa poata ramane in actualele spatii de cazare ale UMF. In felul acesta s-ar putea elibera un numar de locuri ptr colegii de ani mai mici si nici noi nu vom mai fi pusi pe drumuri intr-un interval scurt si dificil.
Atata timp cat hotararea Biroului Senat adoptata de vechea conducere a UMF, prin care spatiile de cazare ale UMF-ului sunt acordate cu prioritate anilor mici de rezidentiat, nu are un temei legal asa cum s-a mai discutat pe forumul dumneavoastra nu vad de ce rezidentii din ani terminali care doresc sa-si pastreze locul de cazare nu o pot face mai ales cei care nu sunt cazati in scara ce urmeaza a fi renovata. Astept un raspuns si o rezolvare coerenta din partea conducerii UMF a acestei situatii intrucat se pare ca doar dumneavoastra ati inteles exact situatia noastra si ne-ati acordat perioada de prelungire pana la solutionarea situatiei ANL-urilor.Va multumesc.
7 July 2008 la 1:56 PM
Domnule Rector, am urmărit cu mult interes modificarea paginii http://www.umfiasi.ro, în special la secţiunea doctorate. Cu ceva timp în urmă v-am spus că pentru un rezident este imposibil în acest moment să urmeze un doctorat. Aţi publicat tematica – din materia pentru rezidenţiat – foarte corect până aici, dar metodologia publicată conţine următoarele paragrafe – vechi
Persoana admisa la doctorat are pe intreaga perioada de desfasurare a acestuia – de la inmatricularea in ciclul de studii de doctorat, pana la sustinerea publica a tezei de doctorat – calitatea de doctorand, calitate asimilata celei de asistent de cercetare pe perioada programului de pregatire universitara avansata si de cercetator stiintific stagiar pe perioada programului de cercetare stiintifica.
20.2. Doctoranzii cu frecventa care au promovat si concursul national de rezidentiat, in
urma dispozitiilor Ministerului Sanatatii nr. EN/ 4935/ 06.12.2005, au urmatoarele posibilitati de a-si continua studiile:
a. in cazul in care doctoratul si rezidentiatul sunt in aceeasi specialitate, pot efectua pregatirea in afara normei de baza de doctorat cu frecventa, fara a fi salarizati ca rezidenti, cu respectarea integrala a programului stabilit pentru rezidentiat;
b. in cazul in care specialitatea in care sunt confirmati ca rezidenti nu corespunde domeniului/ specialitatii in care efectueaza doctoratul sau nu exista posibilitatea respectarii programului de rezidentiat, medicul va avea drept de optiune pentru amanarea inceperii/ intreruperea pregatirii prin rezidentiat sau trecerea la doctoratul fara frecventa, cu taxa.
c. in situatia de la punctul (b), cand se va opta pentru amanarea/intreruperea rezidentiatului, pana la finalizarea doctoratului cu frecventa, cei in cauza vor fi preluati ca rezidenti cu contract individual de munca pe durata determinata de catre Ministerul Sanatatii.
Adica să înţeleg că eu rezident fiind deja, voi fi nevoit să renunţ la rezidenţiat şi să fac doctorat sau va trebui să fac doctorat la fără frecvenţă cu taxă?
Chiar nu se poate să facem rezidenţiatul şi în acelaşi timp şi doctoratul fără sa-l plătim – 2800 ron adică salariul nostru pe 4 luni, fiind luat în calcul şi faptul că plătim chiria foarte mult, nefiind locuri de cazare pentru rezidenţi?
Eu sunt convins că este doar o eroare pe site.
9 July 2008 la 12:24 AM
Dr. Astarastoaie indica in “Despre mine” ca a publicat 168 de articole. Poate. In Pubmed dinsul apare cu numai 3 publicatii.
[flagged by Admin: offtopic]
16 July 2008 la 4:26 PM
Imi cer scuze pentru intarziere. Daca sunteti doctorand cu frecventa si fara taxa si rezident atunci puteti sa le faceti pe amandoua fara sa platiti taxa dar trebuie sa dovediti prin pontaj ca le efectuati cu norma intreaga fara ca sa se suprapuna. A doua posibilitate este sa efectuati rezidentiatul si va transferati cu doctoratul la forma fara frecventa fara taxa.
16 July 2008 la 4:38 PM
Domnule Manu, trebuie sa va hotarati ori 3 articole ori 40 de articole. De fapt am gresit, nu sunt 168 sunt 186. In plus nu am trecut faptul ca revista pe care o editez si la care sunt redactor sef (Revista Romana de Bioetica – http://www.bioetica.ro) este cotata ISI. Daca doriti va pot trimite pe mail lista publicatiilor si revistele in care au fost publicate articolele pentru a le verifia. Asta desigur ca o pot face daca imi veti comunica si o adresa valida de mail (pana acum ati trimis mai multe mesaje cu mai multe adrese). Aceste articole le-am publicat in decurs de 35 de ani de cariera.
20 July 2008 la 11:06 PM
D-le Profesor
Adresele de email sint corecte (prima la spital, a doua acasa).
Nu va cunosc si nu judec valoarea operei dvs. Intentia mea a fost sa examinez fisa biobibliografica postata pe blogul dvs. prin prisma cuiva din afara Romaniei.
Nu am contestat numarul publicatiilor; am remarcat numai faptul ca in sistemul american de indexare (Pubmed) apar 31 din cele 186 de articole. Google Scholar inregisteaza 40 de publicatii (aici sint incluse carti si poate articole publicate in reviste din afara sferei biomedicale). Imi pare rau ca trebuie sa ma repet, dar din Google Scholar aflam ca articolele dvs. nu au fost citate niciodata in literatura stiintifica (la care are acces Google).
Faptul ca o revista pe care o editati e cotata ISI e in afara acestei discutii.
Investigatia mea a fost motivata de hotarirea dvs. de a indica cititorilor productia dvs. stiintifica. Raspunsul dvs. nu lamureste de ce 155 de publicatii nu sint in Pubmed si de ce nu a-ti fost niciodata citat in literatura stiintifica disponibila electronic.
Competenta mea in aceasta discutie poate fi verificata de oricine e interesat sa-mi verifice publicatiile in Pubmed si Google Scholar.
Peter Manu
Professor of Clinica Medicine, Psychiatry and Behavioral Sciences
Albert Einstein College of Medicine
New Yotk
21 July 2008 la 12:45 AM
Art. 18
18.1. Studiile universitare de doctorat se pot organiza in forma de invatamant cu frecventa
si fara frecventa.
18.2. Doctoratul cu frecventa se poate organiza in regim de finantare de la bugetul de stat
sau in regim cu taxa. MEdC aloca anual pentru doctoratul cu frecventa un numar de locuri finantate de la buget.
18.2. Doctoratul fara frecventa se organizeaza numai in regim cu taxa. Numarul de locuri
pentru doctorat in regim cu taxa se stabileste anual de catre Senatul UMF Iasi pe baza legislatiei in vigoare si a normelor MEdC.
18.3. Taxa anuala stabilita de UMF Iasi pentru doctoratul in regim cu taxa este aprobata
anual de catre Senatul Universitatii.
18.4. Numai cadrele didactice ale UMF asi pot concura suplimentar pentru forma de
doctorat fara frecventa, fara taxa si fara bursa, fara a depasi procentul de 25% din numarul de locuri anual stabilit de MEdC.
18.5. UMF Iasi sustine doctoranzii in solicitarile acestora de obtinere a unor resurse
suplimentare de finantare a studiilor (granturi de cercetare si sponsorizari).
18.6. Cele doua componente ale ciclului de studii universitare de doctorat, respectiv,
programul de studii universitare avansate si programul de cercetare stiintifica sunt obligatorii pentru ambele forme de invatamant.
18.7. In cadrul contractului de studii UMF Iasi ca I.O.S.U.D. poate solicita doctorandului
cu frecventa, finantat de la buget, efectuarea a 4-6 ore didactice pe saptamana fara remunerare suplimentara.
18.8. Rezidentii care doresc sa efectueze doctoratul in regim cu frecventa bugetat, vor fi
admisi la aceasta forma de invatamant postuniversitar doar in conditiile in care cartea lor de munca va fi depusa la U.M.F. Iasi, avand norma de baza la doctorat.
sa inteleg ca acest articol a fost modificat? adica exista forma de invatamant fara taxa fara frecventa pentru cineva care nu e cadru UMF?
imi cer scuze pentru insistenta dar doresc sa ma lamuresc,
eu sunt deja rezident doresc sa fac doctorat si imi este imposibil sa platesc 3100 RON cat e stabilit cuantumul taxei pentru doctorat fara frecventa pentru un an.
2 August 2008 la 1:51 PM
Se vede clar din modul de a pune problema faptul ca profesati pe alt continent, intr-un cu totul alt sistem. Chiar daca incepeti comentariile in romaneste si le terminati in engleza, sunteti si veti ramane “de-al nostru”. “Cum asa?” veti gandi. Nici eu nu sunt de acord cu toate afirmatiile prof. Astarastoaie, dar asta nu inseamna ca trebuie, in mod pervers, sa punem sub semnul indoielii toata activitatea acestui om. De ce va intereseaza ce, cat si unde a publicat de-a lungul carierei prof. Astarastoaie? De ce vreti sa atrageti mai mult decat e necesar atentia? Credeti ca prof. Astarastoaie sau regretatul prof. Negoita sau prof. Branzei si sute si sute de alti medici straluciti daca se nasteau sau emigrau in America, mai indraznea cineva sa-i ia la bani marunti vis-a vis de pregatirea sau credibilitatea lor. Comparati d-voastra America, un stat cu democratie veche, preocupat de imaginea intelectualului si nu numai, cu Romania sau chiar cu batrana Europa, bantuite de razboaie si dictaturi? In publicatiile americane sunt sigura ca nici mari personalitati medicale din Franta, Austria, Italia etc., ca sa nu mai vorbim de asiatici, nu reusesc sa apara, daramite sarmanii medici romani ce lucreaza cu aparate si instrumente vechi de 50 ani si cu mentalitati de abia scapate de sub cizma sovietica. Ce-ar fi fost Draga Olteanu Matei in America? Sau Creanga, Arghezi si multi alti oameni valorosi, dar, din pacate putin cunoscuti peste hotare sau chiar necunoscuti. Haideti sa comunicam si sa ne acceptam reciproc parerile pro sau contra ca adevarati prieteni virtuali…
3 August 2008 la 2:49 AM
Pentru CasaDrHouse
“De ce va intereseaza ce, cat si unde a publicat de-a lungul carierei prof. Astarastoaie? De ce vreti sa atrageti mai mult decat e necesar atentia?”
Pentru ca Dr. Astarastoae a considerat important de la inceput sa comunice celor care vor sa-l cunoasca prin blog date privind numarul lucrarilor d-sale. Mai tirziu a corectat numarul publicatiilor, crescind cifra de la 168 la 186. Nu ne-a spus cine l-a format si cum a evoluat, nici ce invata astazi de la pacientii si studentii lui. Rezulta ca pentru dinsul numai cantitatea publicatiilor este importanta. Problema este ca pentru cei care lucreaza in interiorul sistemului conteaza numai calitatea operei stiintifice, intotdeauna masurata prin calibrul publicatiilor care ne citeaza. Acest criteriu de valoare e dominant nu numai in Statele Unite, dar acum si in Romania, unde Academia de Stiinte Medicale isi alege membrii (si) pe baza aceasta.
“In publicatiile americane sunt sigura ca nici mari personalitati medicale din Franta, Austria, Italia etc., ca sa nu mai vorbim de asiatici, nu reusesc sa apara, daramite sarmanii medici romani ce lucreaza cu aparate si instrumente vechi de 50 ani si cu mentalitati de abia scapate de sub cizma sovietica.”
Aici va inselati. Amintiti-va de medici ca psihiatrul Mihai Gheorghe, care a colaborat la un studiu fundamental despre tratamentul schizofreniei publicat anul trecut in Lancet sau cardiologul Cezar Macarie, care are citeva publicatii citate frecvent in domeniul insuficientei cardiace. Amindoi fac parte din generatia Dr. Astarastoae si lucreaza in Romania, dar sunt competitivi in arena universala a progresului stiintific.
6 August 2008 la 7:27 AM
Numarati pe degete medicii romani citati in literatura medicala americana de-a lungul unui an, nu-i asa? Probabil motto-ul prof. Astarastoaie trebuia sa fie: “Nu spune nimic bun despre tine, caci nimeni nu te va crede. Nu spune nimic rau despre tine, caci toti te vor crede”. Eu am o tendinta moralista in modul de a vedea lucrurile, d-voastra sunteti analist. Cred ca uneori sinceritatea, transparenta, cinstea, devin defecte in cadrul mecanismului adaptarii. Sa lasam deoparte aceasta polemica fara finalitate si fara sens. Fisa autobiografica a prof. Astarastoaie nu o putem declara nici falsa, nici mincinoasa, nu o putem anula, nu e plina de premii Nobel si nici nu se precizeaza faptul ca ar fi fost colaborator la Mayo Foundation. Probabil ca a fost o greseala in a-si prezenta activitatea; gazda noastra este destul de cunoscuta in Romania.
7 August 2008 la 3:40 AM
Pentru Casa Dr House
“Eu am o tendinta moralista in modul de a vedea lucrurile”
Poate. Dar aveti si multa empatie si intelepciune.
“Probabil motto-ul prof. Astarastoaie trebuia sa fie: “Nu spune nimic bun despre tine, caci nimeni nu te va crede. Nu spune nimic rau despre tine, caci toti te vor crede”.”
Sugestia pe care o am pentru prof. Astarastoae este sa conteste in primul rind “adevarurile” absolute pe care le detine. Ar fi un exercitiu moral si intelectual benefic nu numai pentru dinsul, dar si pentru toti cei care-l respecta.
7 August 2008 la 6:23 PM
A propos de un comentariu mai vechi de-al meu in care atrageam atentia dlui Astarastoae ca nu a gasit un exemplu potrivit in persoana dr. Irinel Popescu in critica sa despre transplant si tinand cont de comentariile din utlima vreme de aici, nu pot sa nu remarc faptul ca unul dintre cei nu foarte multi medici cu lucrari puternice publicate in reviste cotate ISI este tocmai impricinatul dlui etician, a carui activitate stiintifica poate fi citita de orice curios pe net. Cate lucrari publicate, cate citatii, etc. Cum spuneam si alta data, mi-e greu sa cred ca un astfel de medic nu cunoaste conceptul de moarte clinica, dar e capabil sa publice zeci de lucrari de anvergura peste tot in revistele grele ale domeniului sau.
8 August 2008 la 11:47 AM
Mi-am amintit ca intr-o zi la consultatie, un copil istet dar din pacate foarte bolnav mi-a spus ca daca voi sti sa raspund la o intrebare va veni, cuminte, de doua ori pe saptamana la injectii la cabinet, singur, parintii fiind ocupati cu munca: “28 de zile cate luni au?”. “Toate lunile din an, numai ca unele au mai multe sau mai putine zile in plus!”, imi dadu tot el raspunsul zambind larg, triumfator, vazand ca eu tac. Asa cred ca e si cu adevarul absolut, cel universal valabil. Un graunte din el il are fiecare, cu adaosuri sau minusuri. In relatii unii cu altii il percepem si il raportam in functie de eul personal. Adevar absolut exista, cu toate ca altii se cam indoiesc ; altfel nu ar exista nici antonimul notiunii, minciuna.
8 August 2008 la 8:54 PM
@Casa Dr House
Frumoasa poveste si bine spusa.
12 September 2008 la 5:24 PM
Domnule Rector, daca va ocupati de bioetica cum va explicati ca in UMF exista conferentiari fara doctorat ?