Răspunsul e la politicieni. Proiectul meu de lege ce interzicea aşa zisele ,,etnobotanice” a fost primul adoptat de Camera Deputaţilor. Era un proiect de lege complet făcut de noi, medicii de la Spitalul de Urgenţe ,,Sfântul Ioan”, ce dobândisem experienţă după ce ne-am confruntat cu sute de intoxicaţi cu etnobotanice împreună cu farmacologici, legişti şi jurişti. El interzicea categorii de substanţe şi avea prevederi clare despre ce avize trebuie să dobândească orice nou produs de import pentru a nu se putea vinde droguri de sinteză drept sare de baie sau îngrăşămînt de plante.
Datorită intereselor majore politico-economice adoptarea proiectului de lege a fost amânată iar după adoptare proiectul a fost amputat, interzicând doar anumite substanţe şi nu categorii şi eliminând orice control privind importul acestor droguri de sinteză. Pânâ şi pedepsele prevăzute pentru traficanţi au fost diminuate aşa că această afacere cu vieţile tinerilor a prosperat. On line-ul a fost eliminat din lege deşi vedem cu toţii că avem servicii capabile de asculta şi identifica şi telefoanele şi serverele şi IP-urile.
Ce se poate face? Am propus mai multe tipuri de măsuri. În primul rând prevenţie, introducerea educaţie pentru sănătate ca materie obligatorie pentru ca tinerii şi nu numai, să afle direct de la specialişti şi nu de la anturajul ,,binevoitor” riscurile la care se expun.
Înfiinţarea centrelor de toxicologie, cu circuite speciale de terapie, cu asistenţă psihologică pentru că altfel, mutatul de la o şcoală la alta prin măsuri disciplinare, nu face decăt să răspândească fenomenul. Realizarea unor hărţi ale consumului de droguri, pentru a internveni cu sprijinul familiie, comunităţii, societăţii civile şi eventual cu numere telefonice de suport exact acolo unde se concentrează aceste cazuri.
Am propus şi o directivă europeană., a căreo adoptare sper că nu va dura prea mult, pentru interzicerea acestor droguri în intreaga UE, pentru că aceste droguri ajung cu uşurinţă din ţările în care nu au fost încâ interzise.
Aceste măsuri conjugate pot stopa creşterea acestui fenomen mult mai amplu decât cazurile ajunse la urgenţe. Se poate însă doar dacă se vrea şi am rezerve că o astfel de afacere nu beneficiază de sprijinul interlopilor politici, ce au preferat chiar să distrugă Spitalul de Urgenţă ,,Sfântul Ioan” pentru ca să poată ascunde sub preş amploarea fenomenului şi să cosmetizeze astfel slaba reacţie a autorităţilor.
Aş vrea dar nu pot să plâng de mila miniştrilor nemulţumiţi că arestul nu oferă condiţii de cinci stele. Îi invit în gardă la urgenţe. 99% din românii bolnavi, care nu sunt vinovaţi de nimic, sunt trataţi în condiţii mult mai proaste prin spitalele din Iaşi şi din întreaga ţară. Să vină fără telefoane date dinainte. Să nu mai fie trataţi preferenţial prin cabinete de telemedicină sau să li se găsească orice, de la pat cu saltea de puf şi medicamentente, până la rectori ce stau în poziţie ghiocel sau elicoptere atunci când au nevoie. Să înteleagă de ce avem nevoie şi noi de spitale noi. E drept că pleacă rapid să se trateze prin clinici private din străinatate. 
