La inceputul lui 2009 am fost primul Spital de Urgente din Romania care a identificat si tratat o noua patologie- intoxicatia acuta exogena cu produse etnobotanice.

Am initiat inca din mai 2009 un proiect legislativ elaborat impreuna cu cei de la Colegiul Medicilor,Institutul de Medicina Legala, Agentia Nationala Antidrog si Universitatea de Medicina si Farmacie.

Atrageam atentia inca de pe 1 iunie 2009 in plenul camerei deputatilor asupra ceea ce ne asteapta conform sondajului FACIAS (Fundaţia pentru Apărarea Cetăţenilor Împotriva Abuzurilor Statului) ce arata ca 2010 va fi ,,high" pentru prea mulţi tineri estimandu-se ca va exista o rată declarată de 50 % de consumatori ocazionali la tinerii cu vârsta între 14-21 de ani. În acest ritm, într-o familie statistică cu doi copii, unul va încerca drogurile in 2010 .

Nici rezultatele din 2009 nu erau liniştitoare. Se constata o amplificare a fenomenului consumului de stupefiante printre elevi şi studenţi, 38 % dintre aceştia recunoscând că au consumat droguri faţă de 35 % în 2008. Peste 40 % dintre repondenţi declară că au prieteni ce consumă în mod constant droguri.

Extrem de gravă este schimbarea de mentalităţi. Aproape jumătate dintre tineri consideră că drogurile sunt un mijloc de recreere, iar numărul celor ce consideră decesul ca o posibilă urmare a consumului de droguri e în continuă scădere. S-a ajuns chiar că peste 50% dintre ei să se pronunţe în favoarea legalizării drogurilor ,,uşoare".

Legea pe care am inititat-o a trecut la data de 9.09.2009 de Senat si mai are putin pana a ajunge in plenul Camerei Deputatilor. Speram ca adoptarea ei sa reuseasca sa trateze aceasta noua patologie a societatii romanesti.

Pentru ca e nevoie de de o intervenţie integrată. Între educaţie, justiţie, sănătate.Informarea şi educarea, reglementările legislative, precum şi organizarea CIRTITA( Centre Integrate Regionale de Tratamente Intoxicatii Traume si Arsuri) la nivel national de către MS, în care să existe posibilitatea asigurării simultane a asistenţei medicale cu cea de suport psihologic, cu centre de criză şi linii telefonice pentru urgenţe toxicologice pot constitui un prim pas.