Cazul de la Spitalul de Neurochirurgie din Iaşi, în care există suspiciunea că patru pacienţi ar fi decedat în urma unor manevre medicale invazive, readuce în atenţia publică o problemă mai veche: modul de soluţionare a cazurilor de malpraxis. Chiar dacă familiile acestor pacienţi vor clama malpraxisul şi vor solicita accesul la datele medicale înscrise în foaia de observaţie, ele se vor izbi de omerta insituţională ce invocă confidenţialitatea acestor informaţii chiar şi faţă de rudele apropiate.

Pentru deplina celeritate am iniţiat doua proiecte legislative ce vin în sprijinul pacienţilor şi a familiilor acestora.

Prima are ca obiect de reglementare modificarea completarea alin. (1) al art. 10 din ordinului Ministerului Sănătăţii nr. 386 din 7 aprilie 2004 privind aprobarea Normelor de aplicare a Legii drepturilor pacientului nr. 46/2003, în sensul clarificarii modului prin care pacientul poate desemna o alta persoană care să aibă acces la informaţiile considerate confidenţiale. Mai precis pacientului va avea dreptul de a desemna, printr-un acord consemnat în foaia de observaţie, o persoană care să aibă acces deplin, atât în timpul vieţii cât şi după decesul pacientului, la informaţiile cu caracter confidenţial din foaia de observaţie.

A doua complează articolul 22 din legea 46/2003 privind drepturile pacientului, dând dreptul rudelor de gradul întâi a pacientului decedat, soţului sau soţie supravietuitor, de a solicita informaţiile cu caracter confidential, dacă pacientul sau legea nu a interzis în mod expres aceasta cerere.

În acest demers am pornit de la faputl că restricţionarea accesului familiei la foaia de observaţie a pacientului nu are un temei legal iar transparența, cu limitele impuse de lege, trebuie să devină prioritară. Cei care invocă dreptul la confidenţialitate pentru a restricţiona accesul familiei şi a altor persoane la informaţiile din foaia de observaţie nu vor să citească legile în totalitate.



Pacientul are şi dreptul de a desemna o altă persoană să aibă acces la datele privind sănătatea sa, inclusiv la Foaia de observaţie. Concret, art.9 din legea 46/2003 precizează că pacientul are dreptul de a cere in mod expres sa nu fie informat si de a alege o alta persoană care sa fie informată în locul său iar art.10 adaugă şi rudele şi prietenii pacientului la cei ce pot fi informati despre evolutia investigaţiilor, diagnosticului si tratamentului, evident cu acordul pacientului. Legea 46/200 3 permite, la art.11, o a doua opinie din partea unui medic, însă, practic, îţi este interzis să ai acces la foaia de observaţie, care conţine informaţiile pe care ai putea să le prezinţi altui specialist.

Desi legea permite, absenţa unor norme de aplicare face ca singura modalitate legală prin care se poate pemite accesul la informaţiile din foaia de observaţie să fie cea de a chema un notar la capul bolnavului care să certifice că aceasta este dorinţa pacientului, modalitate greu de aplicat şi costisitoare.

Situatia devine şi mai complicata in cazul pacientilor decedaţi intrucât legea 46/2003 asigură protecţia instituţiilor şi cadrelor medicale faţă de orice acuzatie de malpraxis din partea familiei. Prevalându-se de articolul 21 si 22 din legea 46/2003 instituţiile medicale refuză să ofere soţiei sau soţului supravietuitor sau rudelor de gradul întai informaţii privind starea pacientului la prezentare si pe durata spitalizarii, rezultatele investigaţiilor, diagnosticul, prognosticul, tratamentul fără consimţământul expres al acestuia.

Cazul Toni Tecuceanu e un alt exemplu elocvent în acest sens. În timp ce instituţiile şi cadrele medicale, care teoretic ar fi trebuit să-i asigure confidenţialitatea datelor personale, defilau pe la televizor cu diverse diagnostice, evoluţii si prognostice, familiei, care acuză spitalul şi medicii de malpraxis, îi este refuzat de ani de zile accesul la dosarul medical.