Deşi în ultima vreme, medicii de urgenţă au parte, la nivel naţional, de o imagine mai puţin pozitivă, puţini ştiu cum este viaţa în prima linie. Că este vorba de medicii de pe ambulanţă sau de cei care întîmpină pacienţii în unităţile primire a urgenţelor, prin mîinile lor au trecut mii de oameni şi au văzut cît în zece vieţi.

Amintiri de la Ambulanţă...

Regula numărul unu în acestă meserie este să ai un psihic bun şi să nu te laşi copleşit. Însă, oricît de detaşat ai fi, sînt cazuri care, fie prin gravitatea lor, fie prin împrejurările în care au avut loc, rămîn în memoria medicului. "Medicina de urgenţă este ca o loterie. Începi ziua la ora 7 şi nu ştii ce te aşteaptă, cu ce te vei confrunta. Trebuie să fii pregătit pentru orice situaţie, mai ales cînd lucrezi pe ambulanţă. Noi sîntem primii care ajungem la cazuri şi imaginile pe care le vedem nu pot fi suportate de către oricine. Cele mai negre zile sînt cele cu accidente grave şi, din păcate, nu ducem lipsă de ele, mai ales la Leţcani. Au fost în ultima vreme două accidente foarte urîte, unul după altul, care pe mine m-au impresionat. În cazul feţei de 18 ani lovite de o maşină chiar cînd era în faţa porţii, am ajuns în scurt timp şi imaginea văzută nu poate fi descrisă. Era întuneric şi am început manevrele de resuscitare, însă cînd am văzut creierii fetei pe asfalt, am ştiut că toate sînt zadar. Cu toate astea am continuat manevrele, însă inima fetei a cedat în scurt timp. Acest caz m-a impresionat foarte mult, pentru că era un copil nevinovat. Mi-au trebuit ceva ore să-mi revin", ne-a spus dr. Luminiţa Cuciuc, de la Serviciul Judeţean de Ambulanţă.

De altfel, solicitările care vizează copiii sînt cele mai dramatice. "Am fost la un accident în care a fost implicată o familie formată din 3 persoane. Copilul a zburat prin geam şi a murit, mama copilului a murit în ambulanţă, iar soţul care a provocat accidentul, din cauza vitezei, nu a păţit nimic", a adăugat dr. Cuciuc. Şi cazul a doi fraţi răniţi într-un incendiu a rămas la inima medicului: "N-o să uit poate niciodată privirea fraţiorului mai mare, care avea arsurile cele mai grave. Nu a plîns deloc, însă tot drumul pînă la spital s-a uitat în ochii mei şi se putea vedea clar cît de speriat era. Din păcate, arsurile au fost foarte grave şi a murit după cîteva zile, la spital. M-a marcat acesta caz, poate şi din prisma faptului că am un copil de vîrstă asemănătoare. E greu să te mobilizezi după asemenea cazuri".

... şi de la Unitatea de Primire a Urgenţelor

În aceste condiţii, e cazul ca medicii să meargă psihologi? Şeful UPU de la Spitalul de Urgenţe spune că în acest domeniu este mare nevoie de intervenţia unui psiholog. "Ca şi în străinătate, ar trebuie să existe în unităţile de primire a urgenţelor un psiholog care să consilieze şi cadrele medicale, şi pe pacienţi. Sînt situaţii extreme care, indiferent de experienţă, te impresionează", crede dr. Tudor Ciuhodaru, şeful UPU.

Două cazuri l-au impresionat cel mai tare pe dr. Ciuhodaru, cel al unui copil strivit de lift şi al unui muncitor de la Fortus zdrobit de o presă. "Primul a fost un moment greu pentru personalul nostru. S-a încercat tot ce s-a putut, însă copilul a decedat. Cu greu am reuşit să-mi mobilizez personalul, pur şi simplu fiecare fugea într-un colţ şi plîngea. Cît despre cazul muncitorului, acesta m-a luat de mînă şi m-a rugat să-i spun sincer dacă mai scapă. A înţeles răspunsul din privirea mea. Atunci m-a rugat să le spun copiilor şi soţiei, care nu ştiau încă de accident, că îi iubeşte şi să am grijă de ei. A fost poate cel mai greu moment din cariera mea. Dincolo de duritatea pe care trebuie să o afişăm zi de zi, astfel de cazuri te marchează", ne-a mai spus dr. Ciuhodaru.

Din păcate, scandalurile care au atins sistemul sanitar românesc în ultima vreme şi mai ales greutatea cu care oamenilor oropsiţi li s-a făcut dreptate au făcut ca dăruirea medicilor să treacă uneori neobservată. Menţionăm că în anul 2008, au depus plîngere la Colegiul Medicilor din România 288 de pacienţi, însă numai 60 de cadre au fost sancţionate. "Sînt doar două cazuri în care medicul a fost obligat să plătească daune pacientului", a spus prof.dr. Vasile Astărăstoae, preşedintele CMR.

Însă, cu bune şi rele, medicina de urgenţă este prima linie în bătălia dintre viaţă şi moarte. Deşi blamaţi în ultima vreme, mai sînt medici pentru care salvarea unei vieţi înseamnă ceva, iar cea mai mare mulţumire ar fi ca bolnavul să le poată spune un simplu "mulţumesc". (C.Mihăilă)
sursa: Evenimentul.ro