http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck2015.proiect?idp=15383

Proiectul meu de lege, Pl-x nr.862/2015, ce prevede introducerea educaţiei pentru sănătate ca materie obligatorie de studiu în şcoli şi grădiniţe este susţinut din vorbe de actualul Ministru al Sănătăţii:,,aceste ore ar trebui să fie obligatorii şi cred că avem o resursă fantastică la care trebuie să apelăm – medicii şcolari (…) Cu cât mai repede, cu atât mai bine”. Curios lucru, guvernul din care face parte nu îl susţine şi a şi dat aviz negativ acestui proiect de lege. Sau poate nu mai face parte din acest guvern.

Proiectul de lege a ajuns pe ordinea de zi a Camerei Deputaţilor. Îl invit pe domnul Achimaş săptămâna viitoare să susţină acest proiect în plenul Parlamentului şi să ne dovedească astfel bunele intenţii. Vrem fapte, că de vorbe ne-am cam săturat.

Motivaţia introducerii obligativitităţii acestei discipline este de legată de datele negative privind morbiditatea şi mortalitatea. În România se înregistrează 10 valori record: locul 1 în Europa la mortalitate cauzată de întreruperi de sarcină, locul 1 în lume la abandonul de copii în maternităţi, locul 1 în lume la rata mortalităţii infantile, locul 1 în Europa şi 2 în lume la avorturi primitive , locul 1 în Europa la bolnavii de hepatită B si C, locul 1 în Europa şi 3 la nivel mondial la bolnavii de tuberculoză, locul 1 în Europa la cancerul de col uterin, locul 1 în lume la incidenţa bolilor cardio-vasculare, ultimul loc în Europa la donarea de organe, ultimul loc în Europa la prevenirea gripei.

Tot în România întreg podiumul cauzelor de deces

este ocupat de afecţiunile cardiovasculare, tumorale, boli respiratorii şi disgestive, patologie frecvent asociată cu factori de risc cu determinism comportamental precum fumatul, alimentaţia nesănătoasă, sedantarismul, obezitatea, relaţiile sexuale neprotejate ce sunt corectabili prin educaţie.

Sunt in continuă creştere şi comportamentele de risc la tineri precum consumul de alcool şi droguri, reliefate de curba ascendentă a absenteismului, abandonului şcolar şi a delicvenţei juvenile. Educatia deficitară privind sănătateai reproducerii a dus la escaladarea comportamentelor sexuale de risc legate de atât de scăderea vârstei de începere a vieţii sexuale, acte sexuale neprotejate cu parteneri multiplii având drept consecinţe creşterea numărului de mame minore si situarea pe primele locuri la nivel european şi mondial la mortalitate maternă, prematuritate, abandon de copii în maternităţi şi mortalitate infantilă.

Actuala pregătire necorespunzătoare a populaţiei pentru adoptarea unui stil de viaţă sănătos se datorează în primul rând de modul defectuos de organizare actualelor programe educaţionale. Cauzele sunt mult multiple şi merg de la statul de disciplină opţională, desconsiderată ca importanţă sau dată la o parte la dorinţa celor din conducere, până la abordarea sumară sau superficială în cadrul orelor de dirigenţie, biologie sau de educaţie fizică sau predarea sporadică de către diverse organizaţii sau persoane, cu nivele variate informare şi care ajung cu dificultate exact acolo unde e mai mare nevoie, în mediile defavorizate, slab educate sau în rural.

Proiectul meu de lege corectează toate aceste deficienţe incluzând ,,În toate nivelurile sistemului naţional de învăţământ, preuniversitar şi universitar, disciplina ,,Educaţie pentru sănătate” ca disciplină obligatorie de studiu. Planul cadru şi programa naţională precum şi condiţiile ce trebuie îndeplinite de personalul didactic pentru disciplina Educaţie pentru sănătate se aprobă prin ordin comun al Ministrului Educaţiei Naţionale şi al Ministrului Sănătăţii”

Prin acest demers legislativ sunt realizate trei obiective educaţionale majore privind cunoaşterea noţiunilor de prim ajutpr:
a) impact semnificativ la nivel populaţional. Predarea obligatorie a Educaţie pentru sănătate duce la dobândirea de către o pondere ridicată din populaţie tânăra de cunoştinte, debrinderi şi abilităţi în acest domeniu prin prisma rigorilor de evaluare din învaţământ. Acest lucru este mult mai greu de realizat la nivelul adulţilor, atât ca arie de cuprindere cât şi ca eficienţă.
b) informare corectă din punct de vedere ştiinţific realizată de personal specializat;
c)eficienţă maximă tradusă atât prin reducerea şi corectarea factorilor de risc cu determinism comportamentalşi cât şi dobândirea de abilităţi în realizarea măsurilor de prim ajutor.

În acest mod predarea obligatorie a Educaţie pentru sănătate constituie o veritabilă măsură de prevenţie ce permite celui ce urmează o instituţie de învăţământ să dobândirea de cunoştintele, deprinderi şi abilităţi atât de necesare păstrării şi ameliorării sănătăţii.

În multe ţări Educaţia pentru sănătate este predată de ani de zile în şcoli, începând din clasa întâi până într-a douăsprezecea, folosindu-se pentru fiecare ciclu de dezvoltare programe şi materiale didactice adecvate vârstei ceea ce a făcut ca majoritatea populaţiei să dobândească deprinderile atât de utile şi de necesare pentru adoptarea comportamentelor profilactice şi sanogene concretizate atât în creşterea duratei şi a calităţii vieţii cât şi scăderea numărului şi costurilor intervenţiilor medicale legate de factori ce pot fi corectaţi prin educaţie.