Prin legea Ciuhodaru. Depun azi un proiect de lege prin care 24 ianuarie, Ziua Unirii Principatelor Române, devine zi de sărbătoare legală în care nu se lucrează, prin completarea alineatul (1) al articolui 139 din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.345 din 18 mai 2011, cu modificările şi completările ulterioare.

Legea nr.171/2014 privind declararea zilei de 24 ianuarie drept zi de sărbătoare legală, promulgată prin decretul 901/2014, s-a dovedit doar un eşec lamentabil, care nu are nicio legătură cu cele două obiective ce se doreau reglementate prin această lege: să fie o nouă zi liberă iar manifestările să fie finanţate de autorităţi locale.

Legea adoptată şi promulgătă de fapt nu prevede aceste lucruri. Nu e nici zi nelucrătoare şi nici nu există vreo obligaţie pentru autorităţi de a finanţa manifestările.

Şi asta pentru că în forma finală a legii, la art. 1 termenul de sărbătoare legală, adică de zi nelucrătoare, a fost înlocuit cu sărbătoare naţională, în care se lucrează. Nu era nevoie de o lege, ci doar de un manual de istorie, pentru a afla că pe 24 ianuarie sărbătorim la nivel naţional Ziua Unirii Principatelor Române. În schimb, ceea ce nu s-a reglementat în această lege, pentru a avea o nouă zi nelucrătoare trebuia modificat art.139 din legea 53/2003 privind Codul Muncii.

În plus, art.2, făcut mai mult pentru a acoperi fasolea şi cârnaţii plătiţi din bani publici în faţa Curţii de Consturi, transforma obligativitatea în permisivitate, aşa că autorităţile,, pot”, dacă au chef, sau nu, ,,organiza şi/sau sprijini logistic şi material manifestări cultural artistice dedicate acestei zile”, ca şi cum le-ar fi împiedicat cineva până acum.

Este doar o lege dată ca să fie dată, care nu rezolvă nimic, aşa că voi depune azi un nou proiect de lege prin care 24 ianuarie să devină legal zi liberă de sărbătoare pentru toţi românii.

Poate mă lamureste şi pe mine cineva de ce Arafatul a ordonat soldaţilor să facă masaj cardiac şi resuscitare la cinci ore de stat sub apă? Degeaba am pus carul cu soldaţi înaintea salvării, lumea moare si mai tare!

Pentru cele cinci vieţi pierdute în accidentul de la Siutghiol nu există cuvinte, în nicio limbă din lume, care să exprime durerea şi regretul pentru oamenii care mor la datorie. Pentru pesedistul Arafat, ce vorbeşte despre oameni ca despre numere care îi aduc profit, răspunzător de organizarea dezastruoasă a intervenţiei, ce justifică fără probleme orice doar pentru a-şi păstra privilegiile ministeriale, există un singur cuvânt: demisia!

La accidentul aviatic din Apuseni ministrul PSD-ist Arafat nu a catadicsit să se deplaseze la locul accidentului iar premierul era la televizor. Doi colegi de-ai mei au murit ingheţaţi după şapte ore de aşteptare iar avionul SMURD a fost ţinut în hangar. Azi, pentru că guvernul Ponta 4 cere votul în parlament, ministrul PSD-ist Arafat, răspunzător de situaţii de urgenţă, s-a deplasat la Siutghiol pentru a ,,coordona” o operaţiune plină de erori, în urma căreia sunt slabe şanse să mai fie supravieţuitori.

Solicit public demiterea celor vinovaţi de organizarea deplorabilă a acţiunii de salvare şi o anchetă care să analizeze şi să revizuiască acest sistem de urgenţă scump şi ineficient.

Speranţele celor care au crezut pe 16 noiembrie că pot trimite acasă un întreg sistem politic au fost înşelate. Din aşa-zisul guvern Ponta 3 pleacă anonimii dar revin rechinii şi rămân veşnicii abonaţi la ciolan.

Guvernul viitor va conţine numai oameni politici, adica nişte indivizi obedienţi faţă de şeful politic dar care nu au nicio treaba cu conducerea şi administrarea unei ţări. Aşa a făcut şi prin spitale, alungă profesioniştii şi numeşte ghiocei politici. Şi s-a văzut ce iese, aştia îşi închid spitalele şi se opun unei noi legi a sănătăţii doar ca să le fie lor bine.

Bugetul propus pentru cercetare nu respectă Strategia Națională a Cercetării 2014-2020, care tocmai a fost adoptată de guvern. Suma alocată pentru 2015 în buget este de 1,78 miliarde de lei, de 2.17 ori mai mică decât cea din strategie, de 3,87 miliarde de lei.

În plus, legea 1/2011 prevede alocarea anuală a 1% din PIB de la buget pentru cercetare, ceea ce ar reprezenta peste 7 miliarde lei în 2015, comparativ cu 1,78 miliarde de lei prevăzuţi în buget.

La astfel de încălcări flagrante ale legii mă întreb de ce mai rămân pe funcţii ministrul de la educaţie şi domnişoara de la finanţe.

Dacă guvernul Ponta nu renunța la mărirea redevențelor Ministerul Sănătăţii nu şi-ar mai reduce bugetul cu 1,2 miliarde de lei, un minus de 15%. Salariile medicilor puteau fi crescute cu câte o mie de euro pe lună, adică dublate, ajungând la nivel european sau toţi cei 300.000 de angajaţi din sistem ar fi putut avea măriri salariale de 600 de lei pe lună.

Petrom plăteşte statului ceva mai mult de 100 de milioane de euro pe an pentru tot ţiţeiul extras, 30 de milioane de barili, adică 2,5–3 miliarde de dolari aşa că dacă redevenţa era aliniată la standardele vecinilor, statul ar mai fi încasat jumătate de miliard de euro.

Oare ce l-a motivat pe Ponta să renunţe la sănătatea românilor?