Urgenţele rămân fără doctori! Încercăm să găsim soluţia la o problemă care face diferenţa dintre viaţă şi moarte: existenţa unui medic de urgenţă în CPU de la Huşi, rămas în acest moment fără niciun medic. La solicitarea doamnei doctor Rotaru lansez un apel printre medicii de urgenţă din Iaşi şi le solicit sprijinul pentru ca împreună să putem rezolva această problemă acută. M-am oferit să fac gărzi neplătite pentru a ajuta acest spital şi pe oamenii ce au nevoie de asistenţă medicală de urgenţă. Sper să am şi sprijinul Ministrului Sănătăţii în a găsi un urgentist în această ţară, asta după ce i-am prezentat situaţia din Huşi. Dar nu e suficient.

Situaţia nu este izolată. Şi la CPU din Spitalul Elena Beldiman din Bârlad mai există doar un medic de urgenţă, în loc de 12, aşa cum prevede organigrama. În ultimele săptămâni trei medici de urgenţă, Oana Corlat, Svetlana Andronache şi Cristian Vladu şi-au dat demisia din cauza suprasolicitării şi nici cei 4 medici de familie care fac gărzi nu mai au intenţia de a continua. Mi-am arătat disponibilitatea de a-mi ajuta colegii şi de face gărzi în CPU din Bârlad încă de acum trei ani, am depus câte o cerere în fiecare lună dar, din nefericire, orgoliile politice au fost mai presus de sănătatea bârladenilor. A fost mult mai uşor să fiu acceptat ca voluntar în lupta contra Ebola în Africa decât să fac gărzi la UPU din Bârld.

Din păcate sunt tot mai puţini medici care aleg urgenţele ca specialitate şi tot mai mulţi care o părăsesc pentru că s-au săturat de condiţiile mizere, de lipsuri, de riscurile profesionale şi de recenta bomboană de pe colivă, programul în ture de 12 ore, ce nu le permite să aibă o viaţă normală şi să-şi întemeieze o familie. Îi găsiţi prin Franţa, Belgia, Germania sau Martinica.

Unii au ştiu doar să ceară de la medicii de urgenţă. Nu au ţinut cont de nopţile nedormite, de oboseală, stres, frig, ploaie, infecţii, injuriile şi agresiunile pe care le îndură majoritatea colegilor mei din serviciile de urgenţă. Această specialiate dificilă, suprasolicitantă fizic şi psihic, trebuie încadrată de urgenţă de Ministerul Sănătăţii în categoria aIIa de muncă, pentru că nu-mi închipui cum, la 65 de ani, uzat fizic, eventual măcinat de boli, o doctoriţă sau un doctor de urgenţă va fugi pe scări sau va sări din salvare pentru a salva o viaţă.

Până acum nimeni nu a reuşit să iasă viu la pensie lucrând în medicina de urgenţă...