Orice ministru, secretar, subsecretar de stat are ca prima datorie fara de noi, cei care ii platim salariul, sa ne prezinte cu celeritate cum cheltuie banii publici. Pe toti ne intereseaza ce achitizioneaza, cum achizitioneaza si la ce pret achizitioneaza bunurile destinate activitatii din domeniul sanitar.

Ne intereseaza totodata ce sume castiga cei care conduc ministerul, in ce case stau sau daca beneficiaza de locuinte RAFPS, ce masini conduc,daca sunt salarizati si din fonduri europene asa cum este legea pentru oricare persoana numita sau aleasa intr-o functie de conducere.

Paradoxal ministerul sanatatii se crede stat in stat si incearca sa faca exceptie de la legile acestei tari.

Primele semne de intrebare au aparut odata cu aparitia legii privind achizitiile centralizate facute de Ministerul Sanatatii. Ne-am fi asteptat ca un doctor ajuns ministru sa emita inca din primele cinci minute o lege privind binele pacientilor sau a personalului si nu o lege care concentreaza in propriile maini tot ce se achitioneaza in medicina romaneasca.

Tot acelasi doctor refuza sa ne raspunda la intrebarile privind diverse activitati medicale pe care le patroneaza si asupra carora exista suspiciunea ca servesc  doar pentru  sifonarea  banilor publici.

Secretizarea si secretele de la Ministerul Santatii facute de domnul Arafat ne arunca in anii securitatii si vedem ca obiceiurile totalitare se copie cu usurinta.

Consideram ca locul unor astfel de oameni nu este in viata publica si cerem anularea imediata a ordinului de secretizare.