Deşi nu am simpatie pentru FCSB mi-aş fi dorit să câştige azi. Şi dacă ar fi putut, cu tot riscul de a auzi behăiturile lui Becali, să căştige şi liga.
Nu că ar fi pierdut orice şansă.
Fac parte din generația care, indiferent ce lupte şi bătăi mai erau prin campionat, prin cupele europene le țineam pumnii la toate. Nu ca astăzi, când unii se bucură când ”dușmanii” se întorc, cum a făcut Steaua azi, cu sfincterele rupte şi ceilalți le dau cu tifla pentru faptul că ei si numai ei au privilegiul să incaseze 5 goluri pentru țară.
O marotă a comentatorilor PROTV a fost, ca de obicei, să facă un capăt de țară din comparația între valoarea, exprimată în bani, a jucătorilor celor doua echipe.
Cu conotația evidentă că, să fi avut şi noi un miliard de băgat in cururi negre de fotbalişti de clasă, am fi facut şi am fi dres.
Este suficient însă să te uiți un minut la mutra lui Becali (sau a majorității conducătorilor de club de la noi) ca să înțelegi că nici cu un miliard pus cumva la dispoziție de vreo zână cu simțul umorului, bietul om nu ar fi putut face construi o echipă care să prindă mai mult decât ”Cupa Șeicului” în vreo competiție de amatori de prin Golf.
Ce este caracteristic mentalității noastre de nehaliți este să considerăm că banii sunt principalul atu pe Pământ şi că totul se plăteşte.
Dar banii nu ar schimba nimic din priceperea, lipsa bunului simț, vocația distrugătoare şi goliciunea mintală şi sufletească a unui Becali (sau altul). S-ar perinda antrenori mai scumpi, s-ar pizdui jucâtori de zeci de milioane, nu prăpădiți ca aceştia din seara asta şi, în esența lor, lucrurile ar fi cam la fel.
Fără talent, fără emulație, fără viziune şi fără răbdare și perseverență.
Pentru că ce lipseşte fotbalului nostru (ca de altfel intregii societăți) nu sunt banii. Sume mai mici ar ajunge.
Lipsesc oamenii, priceperea, dedicarea şi bunul simț.
Şi dacă nu e de crezut că acestea pot compensa lipsa banilor, reamintiți-vă de mutra lui Sterling după optimile cu Islanda de la Euro...