Cernoziom

 

Talentul meu de negociator a izbit din nou.

Din diferite motive a devenit evident în urma conversației cu soția şi prietena ei cea mai bună (conversație care suna, dacă îmi amintesc bine, tranca, tranca, tranca, tranca) că este imperios necesar să aştern peste pământul din curte alt pamânt mai bun.

Am protestat cu moderație dar au trecut ceva ani de când soția a ințeles faptul că expresia "nici bătut cu lanțul" nu înseamnă în mod real decât că pamântul respectiv va ajunge în curte înainte de sfârşitul lunii.

În Tunari nu există menestreli, nici crupieri dar, dacă ai nevoie de căruțaşi care sa aducă zevzecilor de la oraş țărână din fundul grădinii botezată "pământ de pădure", găseşti.

Domnul Titi şi prietenul său apropiat (al cărui nume, prin bunavoința inaltului, nu l-am aflat) au fost in cazul meu cei care s-au implicat in această necesară activitate primăvăratecă, acceptând ca pentru pumn absolut neimportant de marafeți (200 lei/ căruță, marfă bio şi transport eco) să îmi aducă şi pentru vreo piramidă, dacă am plăcere.

Întrucât sunt chitros le-am cerut de la început sa facă o estimare grosieră a nevoilor de cernoziom ale grădiniței mele şi s-a convenit că din două căruțe o să îmi ramână şi pentru vreo două ghivece mai mici.

Acțiunea a demarat ieri, pe când eram de gardă şi de-abia după masa informația că decopertarea se terminase a ajuns şi la mine.

Am făcut-o pe prostul şi am intrebat ce e aia aflând că înainte de a aduce cernoziomul getodacic pamântul vechi se scoate şi se aruncă (probabil cu doar vreo 20 lei/căruță la gradinarii mai puțin mână largă).

Nu mă opun plăcerilor oamenilor, fie ele legate de acțiunea de decopertare, aşa că nu am protestat nici la acestea până nu am aflat că, in contextul creat de groapa ce luase locul grădinii, numărul de căruțe necesar crescuse un pic. Dar că, din fericire, vrednicia lui Titi şi asociatul era capabilă să asigure cele 6 sau mai multe căruțe necesare.

Am făcut un calcul rapid şi am intrebat dacă, în context, căruța de pământ căzuse, la bursa din Tunari, sub 33 lei dar nu am avut noroc. Rămăsese la fel, plus ceva pentru băieți.

Nu sunt genul de om de care meşterii şi experții in mutatul țărânei sa îşi bată joc aşa că am negociat la sânge, reuşind să înduplec simpaticii mei consăteni ca pentru vreo 8 milioane şi un pic de pileală să nu rămân cu şanț de apărare in jurul casei.

Acum sunt ceva mai sărac dar fălos şi capabil să arăt oricărui tăntălău care nu are simțul afacerilor, cum arată singura casă înconjurată de cernoziom din cartier.

Singura mea preocupare este doar aceea că, pamântul o dată pus, sa nu fie nevoie de vreo basculantă de nisip, vreo câteva cisterne de lut şi vreo doi stapilopozi, necesari pentru a favoriza creşterea şi a pune în valoare trandafirii nevestei.

Nu de alta dar mi s-a parut că mârțoagei lui Titi îi cam fugea un ochi şi fornăia şi nu aș vrea să plece spre fabrica de clei din curtea mea.