Cocoșul

 

Liniştea nopții de vară a comunei a fost sfâşiată în mod brutal de parascoveniile guturale îndrugate cu iritare de un cocoş din vecini.

Profitând de faptul că la ceas târziu de noapte, temperatura a ajuns la un nivel la care în sfârşit se mai putea sta fără a avea sentimentul că îți duci zilele in stabilimentul lui Sarsailă, m-am aşezat şi eu la o țigară si câteva clipe de relaxare sub nuc.

Liniştea ilfoveană a nopții de vară a fost însă întreruptă cu brutalitate de croncănitul tabagic al unui psihopat cu creastă din vecini, nemulțumit în mod evident de ceva important. Nu vorbesc, desigur, cocoşeasca, dar nu îți trebuie multă intuiție ca să realizezi că revolta exprimată trebuie că avea legătură cu atitudinea generală a găinilor subalterne, incapabile să aibă grijă de nevoile lui fireşti, în ciuda numeroaselor lui investiții în râme de calitate şi grăunțe luate de la plisc, numai şi numai ca să le fie lor bine. Şi iată cum a rămas neglijat de haremul lui mimând somnul, în ciuda unei nopți mustind de romantism.

Da, in aceste condiții este firesc să îți strigi nemulțumirea în noapte şi pentru o clipă am empatizat cu vuvuzela cu pinteni şi trista condiție a masculilor pe pământ.

De-abia după mai multe minute am inceput să mă gândesc că, pentru a-i curma suferința, există un singur cuvânt adecvat: piftie.