Una din mândriile cele mai mari ale unui bărbat încă tânăr este și aceea de a-și simți noaptea soția dând din picioare lângă el.
Femeia modernă este o persoană destul de reținută în manifestări și obișnuită a primi cu calm chiar și cele mai intense manifestări de căldură, afecțiune, tandrețe și virilitate astfel că Îți trebuie de fapt o plămadă masculină neobișnuită pentru a scoate mai mult de la ea. Ce să mai vorbim de dat din picioare și alte manifestări fățișe?
Caut de 3 căsnicii și câteva relații acest Holly Grail al bărbatului adevărat și am crezut că, o dată trecut de apogeul tinereții mele, de peste câțiva ani, voi merge spre sfârșit fără a trăi vreodată bucuria zvâcnetului picioarelor de femeie sub pilotă. Cumva m-am și resemnat la asta.
Iată însă că noaptea aceasta, într-o perioadă în care nu făceam mare lucru (dacă mă ajută memoria trăgeam cu invizoace în Iliescu deși, de la o vreme, conținutul oniric se șterge dureros de repede spre dimineață), am simțit pentru prima oară în viață, cu intensitatea unui tam-tam, apăsarea călcâielor iubitei mele pe gleznele mele amorțite. În fapt la polul sud al patului meu conjugal tibiile mele fuseseră transformate într-o toacă imaginară în care aparent soția se apucase să anunțe credincioșilor hramul.
Am chiuit în noapte, retrăgând crucișătoarele păroase de sub canonada nemiloasă și, cu maximul de deferență posibil în aceste situații, am tras de nevastă cu speranța destul de palidă că șuturile primite ar putea fi mai degrabă modalitatea ei de rezolvare a unui coșmar decât o schimbare profundă de atitudine în ceea ce mă privește.
Sărăcuța era cu siguranță chinuită de ceva pentru că în afara loviturilor de kung fu aplicate se și răstea în somn; cu toții știm că atunci când o femeie dă cu gura, eventualele lovituri cu karata, unghiile sau piciorul sunt, prin comparație, o blândă dojană.
Când este trezită din somn Lavinia nu este chiar interlocutoarea perfectă. Există situații când devine de-a dreptul nepoliticoasă, așa că nu am insistat prea mult ca să aflu chiar atunci motivele exacte pentru care, la 5 dimineața, m-a luat la bătuceală. La urma urmei orice soț știe că ceva, ceva o fi făcut el. Am lăsat-o să revină la somn, sperând că pe restul visului va aborda eventualele dezagremente de acolo într-un mod mai intelectual, punând totuși preventiv, o pernă peste picioare.
O să fiu pe viitor atent ca la capătul patului să nu existe vreodată făcăleț, forfecuțe sau alte dispozitive eficace împotriva monștrilor nocturni dar cumva contraproductive într-o relație bazată pe simțuri și mă resemnez cu gândul că, după atâtea zeci de ani de încercări, am adus în fine pe femeia de lângă mine noaptea în stadiul în care, iată, dă din picioare.