Destin

 

Tocmai mă pregăteam să scriu ceva haios când apare o pacientă mai veche de-a mea.

Domina sa vine la mine de vreo 5 ani.

Absolut de fiecare dată a venit însoțită de soț, o persoană tonică și plăcută, genul de om simplu pe care îl îndrăgești în mod spontan pentu că are bun simț și pentru că îl vezi că este atât de dedicat nevestei încât nu vrea să o lase să bată drumurile patriei, să meargă la medic și să se stresseze singură.

Nu că toate astea nu ar fi normale ci tocmai pentru aceea.

O întreb pe femeie cum de a venit astăzi singură.

Ochii basedowieni se umplu de lacrimi; pare că la numai 57 de ani omul a făcut accident vascular cerebral și s-a dus.

Nu l-am cunoscut îndeaproape și nici nu îmi mai aduc aminte numele mic al lui.

Știu că o parte din oameni pur și simplu mor și că tot ce ai de făcut când afli despre asta este să te feliciți că tu personal ai mai scăpat o zi.

Cu toate acestea nu pot să nu mă gândesc că, dincolo de toate și pitit de vederea noastră stă ascuns un destin neașteptat de care nu te poți feri, că în corpul oricăruia dintre noi o arteră poat fi aproape înfundată sau poate vreo celulă începe să se multiplice și să se răspândească aleator, numai și numai pentru că există această disproporție nedreaptă între conținutul sufletelor, sentimentelor și gândurilor noastre pe de o parte, a trupului nostru pernicios pe de altă parte.