Într-o țară în care politicieni de toate culorile politice violează zi de zi bugetele publice, trebuie să avem cu toții respectul cuvenit pentru modalitatea în care reprezentanții PSD reușesc să facă asta cu stil și imaginație. Pentru că, acolo unde ceilalți târnosesc cu greu și frică, socialdemocrații scriu practic capitole noi de kamasutra cu banii publici.
Exemplul de astăzi vizează pe un baron de Galați, domnul Florin Pâslaru și modul impecabil prin care, fără a călca cu nimic legea, ba chiar cu ajutorul acesteia, a relocat câteva sute de mii de euro de la pulimea urbei în curtea sa (la propriu).
Sigur, domnul Pâslaru nu se află la primele experiențe sexuale cu bugetele patriei; probabil că nici nu ar fi avut loc în partid să fi fost așa. Astfel domnia sa a mai fost medaliat și cu o sentință definitivă de șase luni cu suspendare (pentru faptul că și-a angajat ilegal fiul la cabinetul senatorial, tarlaua lu tac-su cum i se mai spune acestui loc), sentință pe care omul a luat-o în tragic și cu bun simț (citez: ”Nu mă afectează cu nimic. Nu mă va împiedica să candidez pentru un nou mandat de deputat”).
Și de ce l-ar afecta în mod special dacă nici o decizie judecătorească mai veche, care a stabilit că între 1980-1987 omul și-a turnat, sub numele de cod ”Pintea”, colegii de muncă și prietenii la Securitate nu i-a afectat cariera, cel puțin nu atâta vreme cât mesajul socialdemocrat al PSDului a răsunat puternic pe acest meleag mioritic.
În ciuda aspectului de căcățel securist, domnul Pâslaru este o persoană arzoaie, după cum a ieșit la iveală prin 2015 prin încercările sale de a o agăța pe ”Consuela”, hostess la TAROM (în fapt o farsă regizată de ziariștii de la ”Puterea” cu ajutorul unui cont fals de facebook, a unei poze de femeie și a unui bou cu ochelari).
Revenind la chestiunea cu curtea vilei, acum că am înțeles cine este specialistul în chestiune, povestea este cam așa: s-a lăsat malul, conacul baronului fiind construit, cu inteligență, pe versantul neasigurat al unui deal. Ca urmare a acestui fapt privirile omului și ale nevestei sale au început să fie agresate de apariția unor mici escoriații în pereții piscinei, o rușine pentru un baron păstorind un buget.
Ca urmare oamenii au depus o cerere de bun simț, dând în judecată primăria ca să o oblige la efectuarea reparațiilor de gorgan necesare. Și cum primăria nu s-a apărat în instanță (treburile acesteia nefiind la nivelulul meschin burghezesc de a apăra banii plătitorilor de impozit local) procesul a fost câștigat prin neprezentare și, 6 ani mai târziu, cu tot ce înseamnă penalități, contracte publice și lucrări românești minuțioase și de caluitate, dealul a fost reparat de contribuabilul gălățean cu un puroi de 540000 de euro.
Deci se poate face și pentru cetățean, mai ales dacă acesta este pesedist.
Dar, înainte de a apuca să vociferați indignați de întâmplare, mă văd silit să vă atrag atenția la frumusețea impecabilă a procedurii aplicate de deputat, cu ajutorul atâtor oameni de nădejde din primărie, a justiției și, de ce nu, a însuși contribuabilului gălățean care îl tot votează pe domnul Pâslaru în dregătorii, bugetului primăriei.
Practic l-a stors cum stoarce o gospodină o portocală, a supt sucul și a lăsat sâmburii puliștilor din regiune, să și-i bage în cur.
Acum, la opulența care există prin Galați, jumate de milion de euroi mai mult sau mai puțin la buget nu cred că fac mare diferență. Ce ar fi putut face primăria cu ei? și mai ales de ce, dacă un om ca domnul Pâslaru ar fi trebuit să își ducă zilele chinuit, cu pereții piscinei crăpați.
Cum ar fi putut bietul om să mai invite, la câteva lungimi pe spate, vreo Consuela adevărată?
Și cred că de altfel așa gândesc și gălățenii, că altfel ar ieși cu furcile sau măcar nu ar mai vota pramatia legislatură după legislatură.