Eu cu cine votez?

 

Printre știrile de ieri a existat și una, incompletă, privind aprobarea în Senat a unei creșteri, din ianuarie 2017, cu 25% a salariului medicilor. O lege pesedistă.

Nu știu detaliile legii, deci nu sunt sigur dacă este vorba de 25% în palmă, gata a fi cheltuiți, sau este vorba de 25% sub forma 1% în ianuarie, 1% în iulie și restul dacă merge economia, dacă se ating nu știu ce criterii de calitate, dacă se mai aprobă nu știu ce normative și dacă, desigur, iese Dragnea.

Dar momentan trebuie să operez mintal cu informația: PSD crește salariile medicilor.

Și mie îmi place asta mai mult decât vreo contribuție geopolitică liberală, vreo modernizare a armatei, vreo implementare superioară a fondurilor europene în domeniul salvgardării stalactitelor din peșteri sau mai știu eu ce alte realizări sau proiecte mi s-ar prezenta.

Îmi place cu draci chiar.

De partea cealaltă, cu obida partidului în opoziție care nu poate să crească el însuși pe hârtie salariul nimănui, domnul Eugen Nicolăescu sugerează că, de fapt, mărirea va fi strict în valută botswaneză dată peste bot, nefiind bani.

Acuma, dincolo de această declarație, Nicolăescu este pentru mine o amintire neplăcută care, prin însuși faptul că deschide gura public îmi induce dorința de a nu vota PNLul.

Sigur, mai sunt și alte partide care dau din gură și din programe zilele astea, dar, sincer, câte șanse au acestea să atingă pragul de intrare în parlament, ce să mai vorbim de osânza electorală necesară ajungerii la guvernare? Și dacă nu au nici o șansă să câștige ce rost mai are să ne încurcăm, eu cu ele, reciproc?

Așa că reiau dilema mea de ieri – cu cine votez?

Că în ceea ce privește PSD am o disfuncție extrapiramidală care îmi induce un tremor ciudat ori de câte ori aș direcționa ștampila spre tufa lor de căcat; în plus mai am și alergie la prostie, complicată de o anumită atopie la nesimțire care m-ar face ca, în cazul în care aș vota PSDul, să fac gălbinare, bube în cerul gurii și să crap în spasme. Ca urmare nu cred că aș vota cu ei nici dacă ar trece prin ordonanță de urgență obligativitatea femeiii măritate de a exemplifica soțului Kamasutra pagină cu pagină (proiect legislativ care în opinia mea ar crește mult, cu bani puțini de la buget, calitatea vieții).

Și, chiar dacă aș putea cumva să dau procură unuia mai puțin sensibil ca mine să facă coprologicul act de a vota pesedeaua, tot nu am certitudinea că, până la urmă, când o fi să mă uit pe fluturaș prin ianuarie după acești 25%, nu o să se audă un cor de cloncănituri și chicoteli de la curcile din curțile învecinate.

Ca urmare, prin excludere, ar trebui să depun icrele mele electorale, votul, în păstrăvăria PNL, care este, se pare, prostul nostru.

Problema ar fi că eu personal m-am hotărât să nu mai votez cu orice prost, doar pentru că, prin excludere,urmare a exemplul rudelor și prietenilor care l-ar vota, sau prin comandamentele unei anumite datorii civice pe care pasămite aș avea-o ar rezulta că, numitul prost, prin comparație cu idioții, moronii, imbecilii și prostălăii din jur ar fi, de fapt, ceva mai înțelept.

Că politica nu e ca sexul unde, dacă nu găsești ce ți-ar place să fuți, mai fuți și ce găsești.

La alegerile următoare aș vrea un orgasm electoral cât să dau din picioare și nu, ca de obicei, masturbarea cu gândul că nu a ieșit al altora.

Așa că sincer sunt în dilemă, sau, mai bine formulat, aș fi în dilemă dacă aș crede, cu adevărat, în valențele democrației în general, a democrației românești în particular de a găsi și promova valori politice la conducere.

Dar într-o lume aflată periculos de aproape de alegerea lui Donald Trump, cine ar mai putea cu adevărat crede în asta?

Norocul meu mai este și altul, respectiv faptul că, și dacă nu votez, prin amabilitatea partidelor politice, posibil a domnului Dragnea personal, s-o găsi vreunul, viu sau mort, care să aibă grijă să nu se irosească buletinul meu de vot.