Ieri toată suflarea de gen masculin românească a aflat cu emoție faptul că, în județul Vaslui, o femeie ar fi reproșat prin deboșare soțului faptul că, de 8 martie, acesta nu a adus măcar o floare alesei inimii lui (și până ieri și a altor organe).
Pe măsură ce emoțiile au trecut jurnaliștii, în frunte cu PRO-fesioniștii (dar și fesioniștii altor concerne) au disecat în profunzime situația creată aducând cuvenitele precizări și, în cazul bărbaților cu angoasă de castrare, reasigurări.
Astfel se pare că de fapt nu a fost vorba de flori, relația dintre Marinela și Ion transcendând astfel de manifestări comerciale. De fapt, din spusele femeii, momentul maxim de romantism floral al bărbatului ei s-a petrecut demult, când alfându-se împreună în boscheți, acesta i-ar fi arătat niște toporași. Altfel singurele flori inventariate cu grijă de domn sunt cele ale prunului din curte, responsabil de altfel de multe din discuțiile mai aprinse dintre soți.
Căci, după cum au aflat PRO-fesioniștii dragostea dintre cei doi este cu mari năbădăi, de obicei aplicați pe șalele și cârca femeii, mai ales în situațiile în care aceasta se adresează ireverențios și imperativ bărbatului, adică aproape într-una.
Ca urmare a acestor discordanțe de opinie familia a fost la un pas a se rupe, numai inima blândă și atât de feminină a Marinelei acceptând ca, într-un final, aceasta să îi ofere lui Ion o nouă șansă fie și numai pentru că : ”mă bate, mă chinuie, dar e prostul meu”.
Filmul evenimentelor primăvăratece ne arată pe 7 martie un bărbat muncitor, aflat la un vecin unde lucra cu ziua. Întrucât inflația mondială, ratele bursiere și volatilitatea cursurilor valutare fac plata în lei extrem de nesigură, omul a ales ca pentru truda lui să primească o kilă de vin, curat, de țară, valută extrem de populară pe meleag vasluian.
Noaptea de 7 spre 8 martie l-a surprins pe bărbat cu bancomatul plin și tolănit în patul conjugal, fiind învelit cu dragoste de consoartă care mereu apreciază zilele în care soțul ei își procură prin forțe proprii băutura.
Ușoara neînțelegere între cei doi de a doua zi dimineața nu a plecat câtuși de puțin de la flori, orice vasluiancă știind că acestea se primesc doar la nuntă sau la înmormântare, ci de la o divergență de opinii privind programul sărbătoresc de ziua femeii, respectiv dorința ei ca aceasta să se petreacă la curățat de vie și a lui ca, citez, ”lasă-mă dracu să dorm, nu vezi că mi-e rău?”.
Relatările celor doi devin din acest punct diferite.
Astfel Ion își amintește că, după ce discuția a degenerat zona subinghinală a început să îl doară și că, probabil, dacă ar fi cules o mână de păpădii din curte înainte de se întoarce acasă, nu ar fi pățit nimic.
Marinela relatează însă că de vină pentru toate acestea a fost doar fragilitatea pielii scrotale a soțului ei care a cedat la prima tragere mai serioasă, tragere care urmărea la urma urmei numai și numai să stabilească pe baze obiective cine este bărbatul în casă. Și că, la urma urmei ea a fost cea care a recuperat coiul de pe jos, ba a mai pus și o compresă.
Povestea mie personal îmi pare una frumoasă, o pledoarie pentru iubire, dacă ar fi să ne luăm după declarația femeii care, deși dezamăgită de faptul că Ion s-a dus la poliție și la spital, l-a iertat deja. În sufletul ei ea știe că un consumator ca bărbatul ei nu va lăsa în veci via în paragină.
Cât despre bărbat este de așteptat că, doar pentru un coi, nu își va părăsi familia mai ales că, să fim serioși, nu ai nevoie de două ca să poți aprecia țuica curată de prună.