Macacii

 

În vara anului 2015 o turistă englezoaică, Melissa Hart, de 23 de ani a depus o plângere la secția de poliție din Gibraltar.

Tremurând de enervare tânăra a explicat oamenilor legii că a fost abuzată sexual. Că nu numai că i s-a smuls sutienul dar obsedații i-au pipăit și zonele intime, în fața unei plaje pline de persoane care, în loc să intervină, s-au amuzat și au făcut poze.

Demersul tinerei s-a dovedit o mare dezamăgire, poliția spaniolă refuzând să intervină în forță, pe pretextul transparent că cei doi agresori erau de fapt macaci. Și că, în experiența lor polițienească, condamnarea în cazul infracțiunilor comise de aceștia este extrem de greu de obținut.

Dar cine sunt acești macaci care, iată, nu pot vedea o tânără cu accent pe plajă fără a-i băga degetul în cur?

În primul rând trebuie să arăt, de la început faptul că, dacă nu ar fi un pic cam păroși, toți macacii și oricare din ei ar putea fi confundați cu politicienii români. De altfel se pare că și în societățile de macaci politica este la loc de cinste, masculii având tendința naturală de a se organiza în grupuri de presiune, partide, coaliții și alianțe naționale pentru progres. Și dacă pentru asta este nevoie de șpagă, fie ea viermișori proaspeți, puricat gratuit și pupat în cur, nici unii din macacii politici nu se dau la o parte, miza fiind deosebită.

Pentru că în societățile de macaci distanța dintre masturbație și coțcăreală o parcurge numai masculul cu mandat de mascul alfa. El este cel care, o dată puterea politică obținută și jurământul depus, are dreptul la femelele cele mai nurlii, fructele cele mai zemoase, puricatul cel mai profesionist și, când au parte de o zi norocoasă, chiar câte o englezoaică în bikini.

O dată numit alfa, orice mascul de macac încetează, ca și la noi în România, să mai facă ceva, singura sa grijă fiind, desigur, să intervină atunci când alte alianțe și grupuri de măcăcei antinaționali, antiprogresiști și demagogi atentează la putere. Pentru că aceștia există și se manifestă sub fel de fel de forme condamnabile, de la hlizeala de prost gust adresată haremului, la pretenția absurdă de a degusta și altceva decât semințele căcate cu generozitate zi de zi de masculul alfa.

Ocazional se formează aripi tinere, ONGuri, uneperee și alde de macaci nemulțumiți care părăsesc parlamentul și încearcă să creeze o republică nouă, de obicei în copacii fără fructe învecinați, dar se pare că, la fel ca la noi, există o dificultate reală în a atrage măcăcițe cât de cât aranjate la o astfel de viață fără puricatori de firmă, pomi fără vedere la bulevard și semințe scofâlcite obținute la second hand. Așa că, până la venirea frumoaselor sau măcar până la depunerea, pe bază de labe în cap și gheare peste bot, a unei moțiuni de cenzură victorioase, susnumiții macaci din opoziție devin o perioadă extrem de toleranți la orientarea sexuală de tip curcubeu ba chiar, în cazul observării de englezoaice ieșite la plajă, la zoofilie.

O specie de macaci trăitori prin munții Japoniei au, în plus față de colegii lor de pe restul planetei, resurse naturale. Acestea sunt reprezentate de izvoare fierbinți (”orisen”) care s-au dovedit, după aruncarea de probă a unei femele în ele, extrem de potrivite cu zilele uneori polare ale acelor locuri. Ca urmare lupta politică în această societate orientală are o miză sporită, respectiv amplasarea curului de maimuță în zona călduroasă și nu în cine știe ce chioarcă înghețată.  Mai ales că programul acestor viețuitoare este unul relaxat, serviciul (culesul frunzelor, gătitul furnicilor și dezgroparea rădăcinilor) durând, ca la noi, cam 40% din timp și restul fiind dedicat maimuțărelii și schimbării canalelor din orisen.

Am căutat cu febrilitate să identific vreo diferență între aceste nobile creaturi și oamenii politici de la noi dar sincer, în afara inexistenței (momentane) a unor canale de știri, eventual Antene, nu am putut găsi.