Moartea lui Moș Martin

 

Printre vizitatorii de anul acesta a Sibiului s-a aflat și un urs brun, specie teoretic protejată (deși, după cum se vede, nu de glonț).

Prezența unui urs în oraș a făcut, se pare, pe o parte din sibieni anxioși; spre deosebire de Timbactu unde lumea nu prea se agită când mai trece vreun leu prin piață sau mai chițcăie vreun leopard pe colibă, în Sibiu foșgăiala ursului pe acoperiș a creat un oarecare sentiment de insecuritate, invers proporțional cu distanța de acesta.

Ca urmare organul s-a autosesizat și în scurt timp zeci de profesioniști, polițai, jandarmi, pompieri, paramedici, vânători și alți oficiali au început să urmărească bestia brună de colo colo.

Conform declarațiilor acestora și a prefectului s-a încercat tranchilizarea fiarei; s-a pus muzică de Chopin, s-au ținut discursuri politice soporifice, s-a strigat ”Gigea, băiatu”, s-a momit fiara cu alprazolam dar degeaba.

Așa că specialiștii au decis să prezinte cazul comisiei de inițiere a reîncarnării, care a omorât animalul.

Actualmente cazul a ajuns la nivelul analizelor, de exemplu autoritățile se întreabă de unde a apărut acest urs. Din acest punct de vedere există fel de fel de teorii; că acesta fusese trimis de nevastă după demachiant și s-a rătăcit la o bere; că a intrat în oraș fugărit de lupi printr-un portal în spațiu și timp; că a fost de fapt clonat ilegal în baia vreunui om de știință malefic și a scăpat pe geam.

Și desigur mai există și teoria un pic cam subțirică ce pretinde că acest urs ar fi venit din pădure.

Nu este clar ce anume căuta bestia în liniștitul oraș, dar unele minți ceva mai ascuțite ale localnicilor se gândesc din ce în ce mai serios la faptul că, poate, acestuia îi era foame.

Din păcate la noi nu există proceduri, manual operațional și oameni capabili să rezolve genul acesta de situații fără vărsare de sânge, în nici un caz nu la ministerul mediului, o instituție a cărei atribuții se opresc strict la numărarea și micșorarea planificată a numărului animalelor sălbatice așa că bietul Moș Martin nu avea, din momentul în care a pus laba în oraș, vreo șansă.

Să sperăm acum că, atunci când vor citi pe internet vestea, colegii, familia și prietenii defunctului nu vor reacționa și nu vor organiza la rândul lor o astfel de vânătoare atunci când vreun sibian flămând se va rătăci prin codru după mure.