Am citit despre existența unui frumos obicei ecumenic în Grecia, acolo unde, în Lamia, un arhiepiscop mort a fost plimbat pe umerii preoților prin oraş, într-o procesiune pe care aş dori-o repetată şi la noi, cu Ion Iliescu în rol principal.
După necesarul tur, cu mâinile acoperite de pupături, respectivul om sfânt a fost plasat în poll position pe grila de start spre paradis, respectiv îngropat.
Nu îmi este clar dacă obiceiul are menirea de a arăta publicului elen că producția locală de moaşte continuă, dacă este un test prin care se verifică acuratețea diagnosticului medical din prealabil, dacă este vorba de justificarea vreunui ultim salariu de la arhiepiscopie sau doar o verificare de rutină pentru vreo posibilă reînviere.
Dar ce îmi este clar este că singurul normal la cap în toată tărăşenia este tot mortul, săracu'