Acum vreo săptămână, fanii dinamovişti au afişat cu ocazia "derbyului" cu Steaua (în fapt o vânzoleală intre două echipe de distruşi) un banner la adresa doamnei Prodan Regenkamf şi a domnişoarei Stoica, fata MMului de la conducerea FCSB.
În susnumitul banner, pe fondul scandărilor incitând la sex oral, cele două erau demascate ca fiind practicante de 69.
Presupun că, anticipând spectacolul sportiv pe care forța de joc a celor două formații îl prezicea, anonimii autori ai bannerului au dorit să asigure pentru public ceva de văzut şi, poate, să contribuie cu câteva minute măcar la decesele premature ale soțului şi tatălui impricinatelor.
Sesizând ofensa, doamna Regenkamf a raspuns adecvat, pe pagina ei FB, invitând Nuova Guardia (şi probabil şi peluza Hâldan) să îi sugă pula. Mai mult, vedeta bănuită de 69 şi-a exprimat chiar şi o anumită reticență fața de competența in domeniu a bannermenilor dinamovişti, capabili se pare, în lipsa unei experiențe de procurator FIFA să se, citez, " rănească ".
Destinul dificil al unei doamne a fotbalului românesc, începuturile grele, pline de răni, şi puterea de a merge mai departe, cu rezultate specifice din ce în ce mai bune şi doar cu zăbăluță, toate acestea sunt sugerate de răspunsul plin de demnitate (să zicem) al femeii.
Voci pudibonde a fel de fel de părierişti si pseudoziarişti au acuzat limbajul şi riposta femeii dar, mie, pentru prima oară în viață mi-a fost simpatică, fie şi numai pentru că nu a dorit în nici un fel să fie superioară mitocanilor din Ștefan cel Mare.
Nu este de colea să arăți unor gheolbani că, dincolo de vorbe aruncate pe stadion sau mâzgâlite pe un cearceaf, suptul pulii, 69 le şi toate celelalte arme ale unei tinere ataşate de fotbal şi de fotbalişti nu sunt nici făra riscuri şi nici de lăsat in grija diletanților/ diletantelor.
Mă rog, "tânără" este o vorbă.
Nu este clar dacă fanii dinamovişti au început să o caute ca să încerce să îi sugă pula dar mă bucur că stadioanele şi sportul nostru au ramas un teritoriu al asertivității şi al rivalității frumoase, nu ca la fătălăii de spanioli sau italieni unde preşedintii cluburilor rivale nu numai ca nu se invită unul pe altul la muie, dar mai îşi şi strâng mâinile după terminarea partidei.