Cateva roabe de documente ale societății de avocatură ”Mossack Fonseca”, cu sediul în Panama, au ajuns în week endul acesta în posesia unui consorțiu de ziariști occidentali.
Numita societate are treabă foarte multă, ocupându-se cu crearea de societăți off shore prin zonele paradisiace (din punct de vedere fiscal) ale lumii pentru persoane alergice la cozile de la circumscripțiile financiare din țările de baștină și la plata de taxe și impozite în general.
După cum poate demonstra orice economist, acțiunea de plată a impozitului pe venit este extrem de păguboasă, putând rezulta într-o reducere a veniturilor proprii, potrivită de fapt doar pentru puliștii de rând, nu pentru mințile luminate care construiesc capitalismul multilateral dezvoltat.
În plus o parte din aceste venituri ar putea fi interpretată de puritani și de pudibonzii morali ca fiind criticabilă, ca și cum mafioții de treabă, politicienii care dau aprobări sau industriașii care contribuie cu bună credință la plicurile acestora nu muncesc și ei, la fel ca oricare, pentru banii lor. Ca urmare existența unor paradisuri financiare în care anonimatul acestora și mirosul banilor lor să fie ținute în secret se potrivește de minune cu firea lor discretă.
Societatea ”Mossack Fonseca” a ajutat sute de mii de astfel de oameni truditori să își facă companii prin aceste regiuni ale lumii, eliberând bieții oameni de povară și permițându-le să continue benefica lor activitate pe acasă.
Este regretabil faptul că tot acest efort umanist a fost întrerupt de unul din angajați care s-a apucat să vândă câteva milioane de documente clasificate, din 1977 până în prezent, ziariștilor de la ”Süddeutsche Zeitung”.
Înțeleg că munca de îndepărtare a sterilului din documente este în toi, dar filonul este bogat, printre pepitele descoperite fiind premieri și neamuri ale acestora, șefi de stat, mai mult sau mai puțin democrați, comuniști și capitaliști, incoruptibili sau mai așa-și-așa, mafioți cumsecade și chiar fotbaliști și alte personalități sportive, atât de diferite și totuși atât de strâns unite în jurul ideii de paradis.
Astfel familia liderului suprem chinez, tovarășul Xi Jinping, actualmente vajnic ”luptător cu armata corupților”, se află pe lista celor dezvăluiți, ca și partenerii de afaceri, cu funcția respiratorie încă păstrată, ai domnului Putin. Nici președintele Poroșenco al Ucrainei sau premierul nu își țin de altfel bănuții sub saltea la Kiev, după cum nici alți președinți și premieri, de țări mai mari sau mai mici, nu mai au de mult încredere să depoziteze șpăgile prin insituțiile mai puțin paradisiace de acasă.
Nici marele Messi nu s-a expus la pierderea de vână și de concentrare pe care plata impozitelor o toarnă în jambiere și a ales ca produsul fentelor sale din șold și a șuturilor sale cu efect să ia calea tropicală a off shoreurilor în detrimentul maniacilor fiscului spaniol.
În context ar fi fost degradant ca noi românii să nu fim reprezentați și într-adevăr, se pare că o parte dintre compatrioții noștri, băieți și deștepți, se află pe listele susmenționate.
Probabil însă că, dacă ar fi să dea de toți, Süddeutsche Zeitung ar trebuit să plătească de două ori mai mult, numai autostrăzile noastre în perpetuă construire necesitând două trei firme ca ”Mossack Fonseca”.
Sunt curios cum o să reacționeze persoanele deconspirate la aflarea acestui mic incident și mai ales unde or să arunce degetele indiscreților. În plus, dacă aș fi panamez, m-aș cam feri să umblu prin fața sediului ”Mossack Fonseca” în ziua în care i-or spune și lui Putin de necaz.
În acest scandal emergent nu pot să nu constat că singurul om de pe planetă care și-ar fi dorit să-și afle numele printre cei demascați, mandea, nu este pe lista de offshoreiști, poate și datorită împrejurării că, între o chenzină și alta, nu-i mai rămâne mai nimic pentru Bahamas.