Nea Costel

 

Departamentul tehnic al Institutului nostru este un departament eminamente masculin ceea ce, desigur, îl face extrem de eficient, săritor, priceput și prompt.

Ne bucurăm de activitatea acestui departament atât prin mai, când încercăm să închidem cumva caloriferele, de fiecare dată când aparatul condiționat pâlpâie și specialistul se scarpină în cap, cu fiecare șurub care iese din diblu ca o vițel sătul de sub burta vacii și, în această perioadă a anului, de fiecare dată când constatăm că cel mai rece obiect din cameră este caloriferul.

Plecând de la dârdâitul răsfățat al unora din pacienți, sâmbătă personalul uneia din secții a avut slăbiciunea de a implica susnumitul personal în acel proces fin de expertiză, diagnosticare și terapeutică avansată a instalațiilor, numit aerisirea caloriferelor.

Tehnocratul care a răspuns apelului doamnelor asistente a fost domnul Costel, una din stelele în ascensiune ale departamentului, un om de o precizie magică în tot ceea ce face.

De exemplu se pare că în perioada premergătoare venirii la caz aerisea o sticlă (cel puțin aceasta a fost concluzia, posibil hazardată, a personalului secției atunci când amestecul gazos dintre aerul salonului și halena meșterului a generat celor din jur senzația prezenței unui alambic în încăpere).

Ca orice întreprindere a omului și aerisirea caloriferelor are riscuri inerente, după cum au constatat susnumitele asistente după explozie (sau, după cum a diagnosticat nea Costel : ”s-a spart”).

Pare că fonta zilelor noastre nu mai are rezistența de altădată și este o pură coincidență faptul că, în momentele prealabile declanșării micului vulcan de nămol de pe țevi maestrul manipulase cu instrumentarul din dotare taman zona ghinionistă și buclucașă a aparatului.

Bine că a fost el, personal calificat, de față și nu cine știe ce bețiv nepriceput.

Lucrurile s-au rezolvat cu ușurință. Nămolul a fost șters și cărat cu găleata, caloriferul aerisit și recondiționat de soțul uneia din paciente și calculatoarele întinse la uscat.

Spre bucuria secției o parte din ele au reînceput chiar să funcționeze și, chiar dacă frigul nu a părăsit oasele nimănui, cu toții și-au dat seama că se poate și mai rău.