Nepotism de bun simț
Citesc cu plăcere despre existența, la ministerul apelor, a unui secretar de stat cu frica lui Dumnezeu, moldovean de-al meu (sau mai bine zis de-al tatei) din Piatra Neamț, domnul Iulian Jugan.
Beneficiind de abilități de leadership și talent organizatoric foarte dezvoltat (conform celor trecute în curiculum vitae) susnumitul tehnocrat român a fost numit din 2015 să servească patria în cadrul susnumitului minister, această funcție fiind încununarea firească a unei dezvoltări profesionale care a inclus câteva zeci de ani de expertiză în secretariat și protocol, abia după aceea personajul eclozând și devenind negustor, ofițer, profesor, manager de televiziune și, după implicarea în politică, mahăr.
Declarația de avere a susnumitului, la început de mandat, era deprimantă, de natură a produce ilaritate în cadrul partidului (PSD) și nu pot să nu mă întreb dacă un lefegiu fără terenuri, case, acțiuni, conturi și alte asemenea este cu adevărat genul de specialist potrivit a aplica socialdemocrația românească.
O dată cu acceptarea noului job tot felul de lucruri mișto au început să se întâmple cu famila Jugan. Astfel soția domnului a fost angajată anul acesta la o societate comercială aflată sub tutela Apelor Române și unei nepoțici din București, o tânără promițătoare și foc de deșteaptă de 26 de ani i s-a găsit un post la aceeași societate ”Apele Române”. Activitatea fetei trebuie că a fost fabuloasă din moment ce, a doua zi de la angajare, spre admirația colegilor ei, aceasta a fost promovată șef de serviciu la Serviciul de Cooperare Internațională. Promovarea s-a făcut desigur fără formalitatea unui concurs, tânăra demonstrând în cele câteva ore de activitate ca inginer leadership și talent organizatoric, probabil ereditare.
Honni soit qui mal y pense, eu de exemplu sunt convins că între cele trei angajări, a secretarului de stat, nevestei și nepoțicii nu este de fapt nici o legătură, fiind vorba numai și numai de aspectul adictiv, din punct de vedere al instituțiilor statului, al competenței Juganice în instituțiile suficient de norocoase de a angaja membri ai acestei familii.
Recunosc faptul că în contextul în care nava mamă social democrată trage tunuri cu toate bateriile din dotare un biet gest de nepotism pare, prin comparație, anodin și plin de bun simț ca o bărcuță de pirați înarmați doar cu flegme; cu toate acestea nu pot să nu mă gândesc când citesc astfel de povești despre competență, ereditate și promovare, la numeroșii puliști tăntălăi, de-a lungul și de-a latul țării, care își strică ochii, nervii și tinerețea muncind și pregătindu-se pentru joburi, promovare și alte asemenea obrăznicii, din ce în ce mai greu de obținut atunci când prin vine nu gâlgâie sângele roșu de baron.
Una din hibele de bază ale comunismului a fost aceea că accederea și promovarea în posturi se făcea într-un mod feudal care a dus în timp la aglutinarea prostiei la vârf. Mă bucur că astăzi, la 27 de ani, brucanieni cu toții, de la revoluție, procesul continuă neabătut.