Ora de iarnă

 

Nu era de ajuns că s-a dus vara, că s-a dus și partea frumoasă din toamnă (adică partea cu must, răcoreală, frunze un pic ruginii și recoltă), că trebuie să înghesuim pe cârcă cu fiecare zi care trece pulovere în plus și că s-a lungit noaptea; mai trebuiau să vină idioții și cu lovitura de grație: ora de iarnă.

Nu știu cine a avut ideea, dar cu siguranță că era vreun obsedat al muncii de dimineață care, ce s-a gândit el? în lipsă de altă utilizare mai bună a capului (spart de nuci sau bătut de toacă de exemplu), să lungească dimineața, când e de muncă și să scurteze noaptea când, în afară de dormit și de futut, oricum nu prea ai ce face.

Așa că în loc să lase bieții oameni să se târască spre primăvara viitoare prin puteri proprii, ce au zis jigodiile: ce ar fi să mutăm ora mai hacana, să ajungă bivolimea pe lumină la juguleț, să are fără să ne ardă la electricitate, că după ce or ieși de la tras plugul, pe întuneric, vântoasă și dârdâială, când or ajunge la staul or mai băga și cornu-n pernă, să fie fresh a doua zi pe ogor.

Inadmisibil.

Dacă voiau să facă modificări cronologice semnificative desființau luna noiembrie, să nu aștepți pe întuneric 2 luni Crăciunul, și declarau prin ordonanță de urgență, în ianuarie, primăvară.

Dar cu oameni din ăștia la putere... n-ai cu cine domle, n-ai cu cine.

Leave a Reply

Your email address will not be published.