Ordonanța de adio a domnului Voiculescu

Unul din lucrurile cele mai parșive pe care le poate face un politician (fie el un politician mai mic și mai nereprezentativ, cum este domnul Voiculescu, actualul ministru al sănătății) este acela de a amesteca chestii bune și chestii rele într-un act normativ care urmează a fi votat sau aprobat cu toate acestea la grămadă.

Astfel acum, când persistența guvernului actual la guvernare după momentul electoral este la fel de probabilă precum calificarea României la Cupa Mondială, oamenii se apucă să reformeze. Astăzi managementul spitalelor.

Întâmplător reformarea managementului spitalelor este, și după părerea mea, un lucru bun. Și, la fel ca oricine altul, cred că managerul ar trebui să fie competent, cinstit și să nu facă politică de nici un fel la locul de muncă (în afara politicii spitalului, desigur).

Că veni vorba de competență și de performanță, trebuie să ne amintim cu toții faptul că, sistemul nostru de sănătate fiind de fapt ca extracție, funcționare și cutume comunist, eficiența și performanța la noi se judecă diferit decât în America.

Pentru cei care nu cred că sistemul este comunist le voi atrage atenția că se bazează pe principiul socialist ”Luăm de la toți după posibilități și le dăm la toți după nevoi” ceea ce nu se poate practic, deci efectul este că nu prea dăm la nimeni mare lucru. Oamenii plătesc pentru sănătate prea puțin și din puținul pe care îl dau o parte este deturnată în scopul atingerii obiectivului dintotdeauna a elitei politice, respectiv cel mai mic procent de PIB pentru sistemul sanitar din Europa.

Eficiența la nivel spitalicesc în România în context nu se bazează, cum s-ar crede, pe diagnostice mai exacte, pacienți mai bine tratați, timpi de așteptare mai mici sau alte asemenea ci, pur și simplu, pe manipulare date statistice și de DRG, acoperirea curului la orice control, mimarea cât mai bună a interesului pentru pacienți cu minimalizarea costurilor de îngrijire ale acestora.

Un spital bine condus în zilele noastre produce bani din internări cât mai multe (eventual peste capacitatea fizică de a interna) a căror complexitate poate fi manipulată din calculator și care oferă cât mai puține analize scumpe pacienților.

Practic se măsoară, ca acum 50 de ani, realizărili la hectar și hectarele, nu pâinea de pe masa beneficiarilor.

În context sigur că un altfel de management și o altă viziune ar fi folositoare deși, probabil, nu ar merge decât o dată cu transformarea și punerea pe baze reale a întregului sistem.

Criterii de internare aplicabile fără limitări. Plata pe procedură, pe analiză și pe medicamentele folosite, și nu pe cine știe ce sumă arbitrară iese din înmulțirea internărilor cu complexitatea cazurilor (în viziunea australiană a DRG). Ambulator performant, decontat integral, pentru rezolvarea cazurilor care pot fi rezolvate fără internare. Și probabil multe altele la care eu nu mă gândesc pentru că eu nu am stofă de manager.

Dar la noi ar putea veni și cel mai tare manager din America, în fața sistemului nu ar putea decât să facă exact ce fac ai noștri.

În context ce s-a gândit dl Voiculescu să facă? Să tragă și el o măsură, acum la plecare.

Să nu mai fie domle oameni politici la conducere spitale (fapt care nu este neaparat rău, dacă nu am ști cu toții că probabil și pe viitor tot cu voie de la prefectură sau de la minister se vor face numirile).

Să nu mai fie cumetrii. Perfect asta, doar că nu pricep ceva; până acuma erau cumetrii și voi vă uitați la ele ca boii? Ce v-a ținut frate să intrați, fără ordonanță de urgență, ca un cuțit încins în unt, atunci când ați văzut cumetrii, legături mafiote cu firme, contracte oneroase și alte asemenea? Adică dați o lege de tip ”Nu mai fura, hoțule” cu aerul unei mari descoperiri personale când, de fapt, taman voi, guvernul și taman tu, ministrul sănătății, ar trebui să identificați și să dați afară, fără o lege nouă, pe managerii vinovați de asta?

Dar cel mai mult îmi place paragraful Tolontan al legii. Acea găselniță care sună : ”Până în acest moment, exista obligaţia managerilor din spitalele clinice de a fi cadru universitar sau medic primar. Această măsură îngrădea în mod nejustificat accesul la această funcţie ...”.

Din nou precizez că nici mie nu îmi place prea mult gerontocrația și tirania câte unui Dom Profesor din sistem. Și că poate cineva, cumva, ar trebui să reglementeze mai clar anomaliile de la acest nivel.

Mai cred de asemenea că activitatea de management ar trebui să fie asumată ca o activitate în sine care nu merge în paralel cu cea medicală. Ca atare nu cred că cei care aleg să lucreze ca manageri mai trebuie să consulte sau să opereze în afara situației improbabile că, după ce au muncit ca niște robi în spital 8 ore pe zi ca să îl managerieze, mai au energia necesară să se ducă la vreun centru privat ca să își completeze veniturile oferind și servicii medicale.

Pe de altă parte însă, buni sau răi, ăștia sunt vârfurile medicinei. Medicii primari și cadrele didactice.

Ăștia sunt, cel puțin teoretic, măcar până vom inventa alt mod de măsurare și de apreciere a competenței medicale, cei mai buni. Așa că nu era absolut nimic nejustificat în a promova acești oameni în detrimentul celor care nu au atins nivelul lor profesional la conducerea instituțiilor medicale.

Posibil ca viziunea ministerială să tindă spre un sistem medical cârmuit de economiști, ingineri cu competențe în domeniu managerial, băieți deștepți cu școala vieții,  absolvenți ai cursurilor de management de la vreuna din facultățile din Deva sau ziariști implicați de la gazeta Sporturilor.

Eu personal sunt prea bătrân ca să simt că asta ar fi ceva bun și continui să cred că, în măsura în care se găsesc medici doritori să își asume managementul vreunei unități sanitare (și mirarea mea constantă este că se găsesc) aceștia ar trebui să o facă prioritar.

Poate mă înșel, poate nu.

Fapt este că genul acesta de schimbări necesită dezbatere și nu doar semnătura unui ministru efemer, aflat în plin proces de terminare a mandatului.

One thought on “Ordonanța de adio a domnului Voiculescu”

  1. Recomand calduros dlui ministru ca atunci cand va avea o problema de sanatate el sau familia lui sa se adreseze spitalului din Babadag ca deh acolo nu sunt universitari pe care nu-i poate suporta.Cred ca are o mare frustare ,la fel si acoliti dansului care-i canta in struna,acasta frustare am mai vazut-o si la un alt diavol al sistemului celebrul Duta care s-a dovedit ulterior a fi un mare farseur.

Leave a Reply

Your email address will not be published.