Uneori, când mai citesc declarația de venituri a câte unui oficial sau parlamentar român, mă apucă o silă imensă de mine. De cât de prost și bicisnic sunt.
Deci oamenii aceștia reușesc din venituri absolut normale și fiscalizate, salarii, indemnizații, pensii să își ia câte 4-5 terenuri, să își facă o groază de case, să călătorească, 2-3 mașini, le mai rămâne și prin conturi.
Și eu, cu un salariu pe care tot ei săracii mi-l tot măresc, trag de 7 ani de aceeași mașină și plătesc lună de lună, în speranța că nu voi crăpa înainte de închiderea creditului, programată la vârsta de 70 de ani, pentru un petec de grădină cât jacuzziul ăstora.
Este clar, vina este în mine. Or fi pitacii care îi pierd la yams? Lipsa premiilor la bridge? Exuberanța cu care mai trec, când și când, pe la măcelărie în loc să o țin pe Eugenii?
Am avea cu toții atât de multe de învățat de la oficialii români ! Numai de i-o pune odată pe toți în același loc, închis cu cheie, să putem să îi luăm la întrebări.