Pungile de cafea

 

Unul din secretele murdare ale comercianților de cafea este, desigur, modul de ambalare al pungilor de cafea vidată.

Indiferent de numele producătorului atunci când punga ajunge în mâinile buimace ale clientului în sevraj, deschiderea pungii se dovedește a fi o ordură mai mare decât aceea de a convinge o domnișoară pudibondă să îți arate partea de mijloc a bikinilor ei.

În mâinile mele de veveriță flămândă aceste pungi ermetizate se dovedesc mai greu de crăpat decât ar fi o alună mutantă, culeasă de lângă Cernobâl și, până acum nu am reușit, în 50+ de ani de încercări, să deschid vreuna din ele fără vreun instrument tăietor- contondent la îndemână, în vreo modalitate decentă care să îmi facă cinste.

Când scapă din mâinile mele tremurând de adicție de obicei buzele pungii sunt mai franjurate decât chiloții vreunei femei ivite în calea armatelor sovietice eliberatoare și, prin orificiul neregulat obținut cu dificultate, mai mult de un sfert din cafea se revarsă, ca un tsunami peste dig, prin chiuvetă.

Presupun că acesta este și planul pervers al manufacturierului care știe că oricât de chitros ai fi nu vei sta vreodată să recuperezi toată această pierdere (mai ales când nu cunoști exact chiuveta) și că, urmare a acestei risipe, vei reveni mai des pe la  magazin spre a repeta experiența.

Slavă domnului că producătorii de bere nu au mintea la fel de bolnavă, că se lăsa cu revoluție.