Este bine așa, lipsa de maleabilitate a opiniilor este o probă de caracter. Cel puțin la noi. Nu suntem ca fraierii din alte părți care se bazează excesiv pe realitate și pe fapte.
Nu am studiat cu atenție, comparativ cu anii trecuți, eventual comparativ cu activitatea altor parchete, de la noi sau de afară, raportul doamnei procuror șef. Nu am studiat nimic din toate acestea din rațiuni de timp, de lene, de lipsă de aplecare generală în domeniu. Ca urmare nu pot avea decât concluzii subiective.
Sunt câteva lucruri care trebuiesc spuse de la început.
- Orice raport de activitate proprie este conceput într-un mod pozitiv, accentueaza realizările și tinde să estompeze și să scuze eșecurile
- Statistica în astfel de rapoarte este mereu incompletă, în sensul că se folosesc indicatori statistici limitați (medii, numărători, procente), adesea nu cei mai elocvenți și niciodată diferențele nu sunt testate pentru semnificație statistică. Pur și simplu nu putem ști dacă un plus sau un minus al unui astfel de indicator semnifică ceva sau este doar o variabilitate normală a activității umane
- Analiza unui astfel de raport, mai ales în ariile de polarizare politică, nu urmărește să identifice realități și să le corecteze, cât urmărește să identifice vinovați și să îi îndepărteze, cu conotația că numele vinovatului este cunoscut de la început.
Ca urmare a tuturor acestora este greu de luat o poziție obiectivă, publică sau personală, vis a vis de raportul de activitate al DNA pe anul 2017. Tot ceea ce se poate emite este o părere personală.
Opinia mea și a multora ca mine este accea că, fie că anul acesta este cu plus sau cu minus față de anii trecuți, activitatea DNA și a doamnei Laura Kovesi este benefică datorită contextului politic care mi se pare evident: un partid, sau mai bine zis o cârdășie de partide conduse de oameni condamnați sau aflați foarte aproape de condamnare sau recondamnare, ajunși la putere prin promisiuni deșarte pe care nici nu mai mimează că vor să le îndeplinească, au prioritizat o acțiune de terorism politic menită a demonta funcționarea justiției, sau măcar de a stârni îndoieli privind modul de funcționare al acesteia, până la nivelul la care să devină acceptabil și popular gândul că a face ilegalități nu este o problemă a făptuitorului ci a disfuncționalităților justitției. Că este OK ca șefii patriei noastre să fie gri din punct de vedere al cinstei, pentru că Soros, pentru că state paralele, pentru că ascultări ilegale.
Problema este că mulți ca mine se gândesc că este OK să asculți ilegal un hoț, că nu este rău să snopești în bătaie un violator și că merge să închizi ochii la o procedură sau la alta dacă miza este să oprești un mafiot, un criminal sau un ticălos.
Presupun că nu sunt suficient de european.
În plus eu cred că eforturile celorlalți de a o ataca permanent pe Kovesi, în general pe orice procuror care nu admite public faptul că procuratura greșește mai des decât acționează corect, nu are ca imbold dorința de mai bine în domeniu, după cum pretind la televizor sau în mass media stângiștii. Scopul lor nu este o procuratură mai eficientă, după cum pretind, ci pur și simplu decapitarea acesteia și instalarea unui băiat de băiat care să înțeleagă faptul, tradițional, că justiția la noi este pentru căței, nu însă și pentru dulăi.
Ca urmare este previzibil că, dacă le iese planul, în fruntea DNA nu va apare în nici un caz cineva mai bun, cu rezultate superioare doamnei Laura Codruța Kovesi. Din păcate.