Săptămâna alăptării

 

Aflu cu întârziere faptul că săptămâna trecută a fost de sărbătoare: săptămâna mondială a alăptării.

O săptămână în care orice bărbat responsabil ar fi trebuit să aibă un pic de lăptic pe colțul gurii a trecut, datorită conspirației feminine, necelebrată.

Pentru că, prevalându-se de tot felul de pretexte străvezii (cel mai frecvent uzitat fiind acela că nu au copii), majoritatea doamnelor pe care le cunosc nu au întreprins în această săptămână, care ar fi trebuit să fie de fiestă, nimic memorabil.

Este adevărat că în context eu și mulți prieteni ai mei am sărbătorit, cum am putut, această perioadă de foc folosind pentru creștere și dezvoltare lichide naturale preambalate și menținute la frigider. Pe lângă hidratare și vitamine, acestea ne ajută în timp și la dezvoltarea mamară necesară preluării sarcinilor de alăptare pe care femeile noastre prea des le ignoră.

Acolo unde noi, sexul festivist, nu am pregeta să sărbătorim faptic săptămâna râgâielii, luna gratajului scrotal sau trimestrul de sărbătorire a scuipatului printre dinți, pe principiul că dacă este sărbătoare este sărbătoare, unde nu mai putem, partenerele de viață ne lasă, iată, baltă.

De vină este însă Organizația Mondială a Sănătății care a insistat prea mult pe caracterul facultativ, în această săptămână, al alăptării. O organizație cu adevărat responsabilă ar fi introdus de mult luna alătării obligatorii.