Succesul sexual al lemurienilor puturoși

 

În Madagascar există o specie de primate primitive, lemurieni, numite catta, a căror organizare socială este deosebit de interesantă.

Astfel genul de societate realizat de simpaticele maimuțele cu coadă lungă și tărcată este una matriarhală; femelele sunt prețuite și dominante în toate aspectele importante ale vieții, masă, adăpare sau pur și simplu la plaja matinală însoțită de bârfe și discuții politice.

În context masculii sunt doar tolerați, hrăniți cu resturi, puși să ducă gunoiul și să verifice jungla de prădători, fiind acceptați numai și numai datorită unui singur aspect de dotare naturală pe care, cel puțin deocamdată, partenerele lor de viață nu l-au putut dezvolta pe cont propriu.

În acest context oprimant masculii de catta și-au dezvoltat singura latură masculină pe care partenerele lor de viață nu au putut-o contesta – duhoarea.

Spre deosebire de alte primate mai evoluate ale căror masculi put din când în când, la Catta putoarea nu este numai o provocare, o revelație intimă și o alegere personală ci este un atu social important și o modalitate infailibilă de a agăța.

Atunci când vine sezonul împerecherii și când femelele încep să ridice cozile lor prelungi și vărgate masculii speciei se încaieră, dar nu cu colții, ghearele sau coarnele, ca alți nătărăi de prin junglele și savanele africane ci într-un mod mult mai rafinat -  cu cozile. Tot efortul și imaginația indivizilor în această perioadă se concentrează pe îmbibarea acestora cu amestecul cel mai împuțit posibil de secreții și miresme într-un concurs remarcabil de ”în ciorapi să ne mirosim”.

Pentru că într-un final numai acela dintre ei care a reușit cu adevărat ceva dezgustător, al cărui coadă atinge acel amestec putreziciune și nespălare care să impună respectul celor din jur este invitat în desiș să servească femela în căutare, iată, de parfumier.

Ca urmare lemurienii catta masculi se feresc cu religiozitate de apă, de scăldat și consideră că cel mai mare dezagrement care li se poate întâmpla ar fi dușul ghinionist al vreunei ploi tropicale.

Oricum mi se pare interesantă soluția acestor simpatice maimuțele cu coadă care au ales ca în competiția nupțială să înlocuiască agresivitatea, mușcăturile și zgărieturile cu altceva la care masculii sunt buni. Poate că și la noi, la specia umană, ar fi totul mult mai simplu dacă în loc de bărbierit zilnic, scos de puncte negre, pătrățele, freză, cadouri scumpe, flori și multe altele pe care nici măcar eu nu le știu, tot ce ar trebui să facem ar fi să încercăm să puțim mai mult decât rivalul.